Proza scurtă și scurtisimă a lui Anton Pavlovici Cehov, proză apărută aproape în totalitate în gazetele timpului său, s-ar cuveni să însemne lectură obligatorie pentru ziariștii de astăzi și de mâine.
De pildă, schița intitulată Reguli pentru scriitorii începători reprezintă un veritabil credo al lui Cehov; un ansamblu de 16 sfaturi – unele bășcălioase, altele cât se poate de sobre – adresate de un bătrân condeier de gazetă unuia mai tânăr, cu speranța că acesta va ține cât de cât aproape de ele.
Ca o încurajare de început, Cehov constată optimist că „nu există slut care să nu-și găsească perechea și nu există bazaconie care să nu-și găsească cititorul ei”, ceea ce înseamnă că și bazaconia ta, tinere gazetar, își va avea ursitul. Dar apoi devine cu totul serios, când îi recomandă oricărui potențial scârța-scârța pe hârtie: „ferește-te de temele prea des tratate”, caută așadar să fii original în subiecte.
Remarcabile sunt și îndemnurile lui A.P. Cehov privitoare la concizia scrisului, capitolul său forte: „Dând frâu liber fanteziei, strunește-ți mâna. N-o lăsa să se lăcomească la numărul de rânduri.” Nu spune, așadar, în 20 de pagini ceea ce poți spune în doar două.
Proza lui Cehov ar trebui să fie lectură obligatorie pentru gazetari. Ca să nu mai vorbim că această lectură execută și lărgiri ale fondului de cuvinte, atâta de îngust în domeniul jurnalisticii.
