Oricât de mult, tot nu-i destul

Cu siguranță că sunt încă multe mii în oraș, dar dintre cei pe care îi cunosc eu, cei mai mari fani ai Real-ului de Madrid sunt primarul Ion Lungu și profesorul Valerică Gherasim, un excepțional antrenor și (fost) președinte de club sportiv. Un om, vreau să zic, care trăiește din (și pentru) sport, și care desigur se pricepe. Tot așa și primarul: dincolo de handbal, pasiunea-i de-o viață, sunt atâția ani de când păstorește și fotbalul, așa că și dânsul se poate număra printre cunoscători. Ori de câte ori mă întâlnesc cu oricare din ei, Real de Madrid devine de la sine subiect de discuție. Ieri, pe când parcam mașina la stadion, de dincolo de gardul viu mi-a strigat Valerică: „Ia zi, Dodo, că nu ți-a plăcut golul lui Ronaldo!”. N-am zis. Ca atare, tot Valerică a continuat: „Dar de primul gol ce zici?”. Ei, ajuns în acest punct realmente delicat, am să vă spun că dimineață îl întrebasem eu, la rândul meu, pe Sorin Avram, în direct, la radio, dacă i-a plăcut și primul gol, că al doilea îl extaziase. Iar el nu-i tocmai fan al Real-ului, dar al lui CR7 da. Mi-a explicat că după asemenea bijuterie nu se mai poate discuta și despre altceva. Vă propun dezbaterea următoare: dar dacă nu era execuția aia nefirească, venită dintr-o lume paralelă cu asta a noastră, a oamenilor, ce am fi zis nu despre primul, ci despre celelalte două goluri? Vă reamintesc că la primul același Ronaldo a țâșnit ca fulgerul din spatele celor doi fundași și a înfipt șpițul drept în mingea aia centrată iute pe jos, dându-i o traiectorie năucitoare. Iar la al treilea, toată faza a fost fenomenală, cu driblinguri halucinante, cu un-doi, cu pasă cu călcâiul, ba și printre picioare, cu „scăriță” și cu Dumnezeu mai știe ce, încât ar fi și asta de predat pe la școlile de fotbal din toată galaxia. Sorin zice că golul ăla, al doilea, a bătut până și uluitorul gol al lui Ibra din meciul contra Angliei, ăla desemnat acum vreo trei ani golul anului. Eu zic că e greu să spui așa ceva. Fiecare are farmecul lui, ambele fiind egale ca frumusețe cu ăla al lui Zizou cu care s-a câștigat și o Champions’ League. Sunt goluri despre oricât de mult s-ar povesti, parcă tot nu-i destul. Rămâne să ne mulțumim cu fericirea de a fi putut vedea în direct, live, această operă de artă. Vă doresc tuturor un Paște fericit!