Organele de care se lipsesc cel mai des sucevenii

Anual, mii de suceveni, adulți și copii, suferă intervenții chirurgicale în urma cărora rămân fără anumite părți anatomice.
În timp ce unele operații sunt mai ușoare, precum cele pentru extirparea apendicelui, amigdalelor, colecistului și splinei, altele au un grad mai ridicat de dificultate, cum ar fi cele pentru îndepărtarea intestinului gros, stomacului, glandei tiroide, sânilor, uterului, ovarelor.
Potrivit medicilor, majoritatea mădularelor au un rol bine determinat, dar unele dintre ele nu folosesc la mare lucru, ba chiar pot provoca mari neajunsuri în cazul în care se mai păstrează. Este și cazul apendicelui, despre care unele voci din rândul doctorilor susțin că este important doar pentru chirurgi, ca suport financiar, având în vedere numărul mare de operații de extirpare a lui, voci care chiar au militat pentru scoaterea lui încă de la naștere, pentru a se evita viitoarele complicații.
Apendicele Anul trecut, numai la Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava, circa o mie de persoane, atât adulți cât și copii, au suferit operații considerate banale, prin care li s-au îndepărtat organe precum apendicele, colecistul, amigdalele sau splina.
„Întotdeauna organele care se extirpă sunt bolnave, iar intervenția chirurgicală se practică pentru că nu mai există o altă modalitate de tratament. Dacă nu s-ar efectua ar apărea complicații grave, unele dintre ele putând conduce chiar la deces”, explică șeful secției Chirurgie Generală, doctorul Sorin Hîncu.
Datele contabilizate de această unitate sanitară arată că cea mai mare parte a intervențiilor ușoare s-au realizat pentru scoaterea apendicelui. Acest organ, care are forma unui deget de mănușă, este localizat la limita dintre intestinul subțire și cel gros și poate avea până la 10 centimetri lungime și aproape un centimetru în diametru.
Dr. Sorin Hîncu afirmă că apendicele este inutil pentru digestie, iar practica medicală arată că, uneori, poate fi chiar dăunător, fiind vorba aici de situațiile în care resturile nu mai găsesc drumul către exterior și rămân să putrezească înăuntru, provocând inflamații și dureri atroce. Acest organ are un oarecare rol în apărarea organismului, dar atunci când nu mai funcționează mormal trebuie scos pentru a nu deveni el însuși un focar de infecție, spune medicul sucevean.
“Apendicul se extirpă pentru că este un organ cu foarte mulți foliculi limfatici care se infectează la un moment dat, iar terapia cu antibiotic nu este eficace. Chiar dacă se limitează infecția cu antibiotic, după un timp ea revine și atunci singura soluție este extirparea acestui organ care și așa nu are un rol bine determinat”, explică șeful secției Chirurgie Generală.
În 2007, circa 250 de adulți și cam tot atâția copii internați în Spitalul Județean de Urgență au fost nevoiți să renunțe la apendice, o componentă anatomică aparent inofensivă, dar care poate da complicații serioase și chiar determina decesul.
Colecistul Tot în această unitate sanitară, anul trecut, au rămas fără colecist 400 de bolnavi adulți și circa 5 pacienți cu vârsta până în 18 ani. Conform dr. Sorin Hîncu, colecistul (fierea) este un recipient în care se colectează pentru un timp secreția de bilă din ficat, care apoi este eliberată ritmic.
Uneori, din diverse motive (factori precum cei anatomici, dar îndeosebi obiceiuri alimentare bazate pe grăsimi), funcționarea colecistului este afectată, dereglându-se astfel și secreția bilei, care este deficitară sau în exces.
Cea mai frecventă afecțiune a vezicii biliare este colecistita, adică inflamația colecistului, care poate fi cu pietre (litiază biliară) sau fără pietre. O colecistită acută fără litiază se poate rezolva cu un tratament intens, pe când una cu pietre e mult mai gravă, necesitând de obicei intervenție chirurgicală de urgență.
„Evoluția calculilor este întotdeauna aceeași, și anume se măresc și se înmulțesc, împiedicând colecistul să-și îndeplinească funcția de rezervor al bilei. Pe de altă parte, ei pot să astupe ieșirea din vezică și atunci în mediul închis care se formează apare imediat infecția. De asemenea, calculii pot migra și pot astupa căile biliare, situație care determină icterul mecanic. Mai mult, ei pot migra și afecta canalul de excreție al pancreasului, lucru care duce la pancreatita acută. Deci, numai complicații, iar în fața lor și a faptului că vezica nu mai funcționează soluția este bineînțeles extirparea”, punctează șeful secției Chirurgie Generală.
Amigdalele Chiar dacă apendicele conduce topul intervențiilor uzuale, iar la mică distanță se situează colecistul, amigdalele ocupă și ele o poziție importantă.
Statisticile Spitalului Județean de Urgență plasează amigdalele pe un loc deloc de neglijat în ceea ce privește organele fără care rămân cel mai des sucevenii.
În 2007, medicii de la această unitate sanitară au lăsat fără ele circa 100 de adulți și aproape un număr dublu de copii. Și asta, chiar dacă amigdalele sunt o poartă eficientă de apărare a organismului împotriva infecțiilor, astfel încât trebuie păstrate cât se poate de mult.
Ele sunt formate din vegetații adenoide (denumite popular polipi, situate mai sus de cerul gurii și în partea dinapoi a nasului), amigdala linguală (în josul limbii) și două amigdale palatine (situate de o parte și de alta a cerului gurii) și joacă un rol important în apărarea organismului contra infecțiilor bacteriene, reprezentând o mică parte a sistemului imunitar.
Amigdalele și vegetațiile adenoide sunt utile atâta vreme cât funcționează normal, dar dacă apar amigdalite repetate, atunci amigdalele devin un focar de infecție și trebuie scoase.
Splina Un alt organ pentru care indicația de extirpare este foarte precisă când intervin anumite situații, fiindcă altfel riscurile sunt majore, este splina. Situată în partea stângă a abdomenului, sub coasta a zecea, ea este o masă de culoare roșu închis, spongioasă, de mărimea unui pumn, care cântărește la adult în jur de 200 de grame.
Splina este unul din cele mai importante organe ale sistemelor limfatic și imun. Funcțiile ei sunt distrugerea eritrocitelor și trombocitelor bătrâne, transformarea hemoglobinei în bilirubină. Ea constituie un depozit foarte important de fier în organism (rezultat în urma descompunerii hemoglobinei), poate produce anticorpi (persoanele cărora le lipsește splina sunt mai predispuse la anumite afecțiuni bacteriene). La fetuși, ea produce eritrocite și leucocite, însă către ultimele luni ale vieții intrauterine această funcție este preluată de măduva oaselor.
Dr. Sorin Hîncu precizează că splina se scoate îndeosebi din cauza unor traumatisme, care provoacă ruperea ei. “Când splina se rupe, în cavitatea abdominală apare o hemoragie mare, iar soluția este scoaterea ei. În ultimul timp, s-au încercat diverse metode, și anume să se coase la loc sau să se extirpe parțial, dar este nevoie de o dotare cu totul aparte. Aceste soluții presupun multe lucruri speciale, cum ar fi de exemplu un clei biologic, și au avut mai mult sau mai puțin succes”, a arătat șeful secției de Chirurgie Generală cu precizarea că sunt și situații când splina este bolnavă și trebuie scoasă, respectiv în ciroza hepatică, în anumite boli ale sistemului imunitar, în boli neoplazice.
În 2007, până la 10 copii au rămas fără splină, numărul adulților cărora li s-a extirpat acest organ fiind cel puțin dublu.
„Organismul uman suportă bine lipsa unor organe” Alte organe care sunt frecvent îndepărtate, total sau parțial, sunt intestinul gros, stomacul, uterul, ovarele, sânii, glanda tiroidă, scoaterea acestora fiind indicată, în general, din cauza unor formațiuni tumorale.
Dr. Sorin Hîncu spune că organismul uman se poate descurca bine chiar și în lipsa acestor părți anatomice, dacă se respectă anumite indicații terapeutice.
„Organismul suportă bine lipsa unor organe, asta de fapt este și rațiunea pentru care se practică intervențiile de extirpare. Dacă n-ar fi fost așa, medicina ar fi evoluat în alte direcții. Sunt afecțiuni care determină scoaterea unui întreg organ, care este foarte important, iar bolnavul rămâne cu un grad de handicap. De exemplu, dacă se scoate stomacul, pacientul trebuie să aibă o anumită alimentație, într-o anumită cantitate, să fie ajutat de medicamente. Dacă se scoate o porțiune de pancreas, bolnavul rămâne cu un grad de diabet. Sunt niște suferințe, dar ele se compensează prin regim, prin tratament”, a conchis medicul sucevean.