Una dintre poreclele de notorietate ale Parisului este aceea de „Orașul luminilor”, și n-am de gând să vă bag în etimologii care să le estompeze, ori chiar să vă lase în beznă. În întreaga sa istorie fotbalistică, Orașul Luminilor și-a dorit un trofeu de campion european la nivel de club, pe care a tot sperat să-l câștige emblematicul PSG, care a tot visat la el, făcând în acest sens investiții colosale, aducând cu predilecție în linia de atac nume din cele mai importante ale fotbalului mondial. Numai că (ăi’ mai bătrâni știu bancul ăla cu Țică și cu Tache și cu magazinul lor din care mereu lipsea câte ceva) nici cu Messi, nici cu Neymar și nici cu M’Bappe (fiecare din ei având argumente serioase pentru a fi considerat cel mai bun fotbalist al lumii), Parisul și echipa sa simbol, PSG, nu au reușit performanța supremă. Aici mă simt obligat la o paranteză: constat că odată cu adjudecarea trofeului tocmai acum, în primul an de după plecarea lui M’Bappe, PSG are o cu totul altă exprimare, în timp ce noua sa echipă, Real de Madrid, cu el în teren, a ratat absolut toate trofeele. Probabil că vă imaginați ce e în sufletele noastre de madridistas! Hai la finală: a fost aproape neverosimil să vedem cum PSG realmente zburdă în toate direcțiile și cum Inter pare o echipă aproape dezafectată, trăgând primul șut pe poartă prin minutul 75, adică după ce scorul devenise deja 0-4! Firesc ar fi fost ca această victorie zdrobitoare să genereze o sărbătoare populară și o bucurie generală în Orașul Luminilor. În loc de astea, a ieșit un nou război civil, cu doi morți, cu sute de răniți, cu distrugeri considerabile, cu incendii. Orașul Luminilor a fost mai luminat ca niciodată… de la zecile de autoturisme și magazine incendiate! Decât așa o bucurie cretină, mai bine să suferi în tăcerea care încă n-a omorât pe nimeni!