Oficiul Român pentru Adopții (ORA) a trimis spre aprobare Guvernului un memorandum privind redeschiderea adopțiilor internaționale, această măsură putând fi luată doar în cazurile în care adopția națională a eșuat în rânduri repetate, se arată în documentul obținut de MEDIAFAX.
Documentul inițiat de ORA arată că pe parcursul celor patru ani de implementare a Legii 273/2004 privind regimul juriodic al adopției, s-a constatat că există în continuare câteva categorii de copii „greu adoptabili” pentru care cadrul normativ în vigoare nu permite identificarea unor soluții de îngrijire adecvate cu caracter permanent.
„Este vorba despre copii mai mari de șase ani, copii aparținând unor minorități etnice, copii cu probleme medicale grave sau cei care sunt mai mulți de doi frați care nu pot fi reintegrați în familie și pentru care nu pot fi identificați adoptatori în România, astfel încât acești copii rămân în sistemul de protecție specială până la împlinirea vârstei de 18 ani”, se arată în documentul obținut, joi, de agenția MEDIAFAX
Decizia de redeschidere a adopției internaționale vine după ce campaniile de promovare a adopției naționale, strategiile județene de recrutare a potențialilor părinți adoptatori și programele de specializare ale profesioniștilor din domeniu nu ar fi reușit să determine schimbări majore în ceea ce privește disponibilitatea familiilor din România de a adopta și copii din aceste categorii.
În acest context, una dintre soluțiile pentru asigurarea dreptului la o familie pentru copiii pentru care nu se poate identifica în plan național a familie adoptatoare ar putea fi reprezentată de lărgirea sferei persoanelor care au capacitatea de a adopta un copil din România, acest lucru urmând să se facă însă în strânsă corelație cu „crearea unui cadru riguros de derulare a adopțiilor internaționale care să confere garanții ferme de realizare a acestora numai în cazuri justificate de interesul superior al copilului și sub controlul strict al instituțiilor de specialitate ale statului”.
Pentru a evita crearea unor noi suspiciuni cu privire la derularea procedurilor de adopție între țări, precum și pentru a asigura garanții ferme de realizare a acestora numai în cazuri justificate de interesul superior al copilului, inițiatorii documentului solicită ca în adopțiile internaționale procedurile judiciare să fie exclusiv în competența instanțelor judecătorești iar cele administrative, de instrumentare a cazurilor, numai în competența ORA și să fie aplicate doar copiilor pentru care nu s-a identificat o persoană/familie adoptatoare în România.
Decizia de deschidere a adopției internaționale ar putea fi luată numai după realizarea unor demersuri succesive în acest sens, dacă este în interesul superior al acestora, iar realizarea demersurilor prealabile, de identificare a unei persoane/familii adoptatoare în România, se verifică și trebuie atestată de către ORA.
Documentul mai prevede că identificarea persoanei sau familiei adoptatoare va fi realizată acordând prioritate rudelor copilului și ținând seama în mod corespunzător de necesitatea unei anumite continuități în educarea copilului, precum și de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică.
În cazul în care adoptatorul sau familia adoptatoare nu este rudă a copilului, adopția va putea fi realizată doar de către persoane care au domiciliul sau rezidența în state semnatare ale Convenției de la Haga.
Instanța judecătorească ar putea încuviința adopția numai dacă există garanții că ORA va primi rapoarte cu privire la evoluția copilului, cel puțin doi ani de la încuviințarea adopției, prin intermediul autoritățile competente din statul de primire iar statul român, prin ORA ar trebui să încheie convenții cu statele de primire prin care să se stabilească un mecanism de cooperare între cele două state semnatare în realizarea adopților internaționale.
„Soluția propusă mai poate fi argumentată atât prin faptul că în contextul legislației actuale, cetățenii români stabiliți în alte țări, cu excepția rudelor copilului, nu pot adopta copii din România cât și prin existența unor cazuri particulare, cu caracter de excepție, care până în prezent nu au putut fi soluționate deși interesul copilului justifica necesitatea instrumentarii unei cereri de adopție internațională. De exemplu, situațiile în care au rămas frați ai copilului adoptat în sistemul de protecție din România, deși copii se cunoșteau și dezvoltaseră relații de atașament, iar familiile străine și-au exprimat intenția de a-i adopta”, se mai arată în documentul citat.
Inițiatorii documentului afirmă că o astfel de măsură ar trebui luată având în vedere acordarea de șanse egale tuturor copiilor separați de familiile lor naturale, care nu pot fi reintegrați și nici nu sunt adoptați în România.
