ONU a „trecut în mod voluntar sub tăcere” un raport privind „încălcări masive ale drepturilor omului în Afganistan, între aprilie 1978 și decembrie 2001”, care-i acuza pe „sovietici”, „facțiuni islamiste” și „forțe americane” că au luat parte la aceste atrocități, relatează Le Temps, citat de AFP.
Aceste informații apar după publicarea foarte așteptată, vineri, a unui raport controversat la ONU, evocând posibilitatea unui „genocid” comis de armata rwandeză în Republica Democratică Congo, la sfârșitul anilor ’90.
Un alt raport, „comandat de Înaltul Comisariat (al ONU pentru Drepturile Omului) asupra crimelor comise între 1978 și 2001, în Afganistan, a fost în mod deliberat trecut sub tăcere de către ONU, din motive politice”, scrie cotidianul elvețian, care și-a procurat o copie după acest document de 300 de pagini, într-o anchetă publicată sâmbătă.
Purtătorul de cuvânt al Înaltului Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului, pe care AFP a încercat să îl contacteze, nu a fost disponibil.
„Acest «mapping report» (termenul folosit de ONU pentru a desemna un fel de inventar al încălcărilor, contextul și regiunea în care au fost comise), finalizat în decembrie 2004, după un an de lucru, trebuia să fie publicat în ianuarie 2005”, continuă articolul. „Nu a fost (publicat), iar din amânare în amânare a sfârșit prin a fi pus deoparte”, adaugă cotidianul.
Raportul inventariază „ororile comise în lunile care au urmat loviturii de stat militare, în aprilie 1978, dar și ulterior, în perioada invaziei și ocupației sovietice (1979-1989), în timpul războiului dintre Partidul Democratic al Poporului din Afganistan (PDPA) și rezistența mujahedină, și până la regimul talibanilor și îndepărtarea lor de la putere, la sfârșitul lui 2001, de către o coaliție condusă de trupele americane”.
Acesta îi acuză pe „sovietici, șefii comuniști, mujahedini, facțiunile islamiste și chiar forțele americane” că „au luat parte, în grade diferite, la atrocitățile (torturi, jafuri, execuții sumare, dețineri arbitrare, masacre de civili, violuri în serie, înrolarea în armată a copiilor) la care au fost supuși afganii” în acești 23 de ani, potrivit Le Temps.
Americanul Barnett Rubin, unul dintre cei trei redactori ai raportului, a declarat pentru cotidian că ONU a hotărât să nu publice documentul „la cererea președintelui (afgan, Hamid) Karzai (care se află la conducerea Afganistanului din decembrie 2001), pentru că acesta menționa numele unor persoane care continuau să facă parte din Guvernul afgan”.
„A fost o cerere adresată de președintele Karzai lui Louise Arbour”, fostul Înalt Comisar pentru Drepturile Omului, care a preluat această funcție în iulie 2004 și care a fost urmată de judecătoarea sud-africană Navanethem Pillay, în iulie 2008, precizează Rubin.
„Invocând o agendă supraîncărcată”, Louise Arbour a refuzat să răspundă întrebărilor cotidianului elvețian.
„Din decembrie 2004, s-a simțit o anumită nervozitate în cadrul ONU, la New York, cu privire la o eventuală publicare” a raportului, a declarat unul dintre ceilalți autori ai documentului, Patricia Gossman, cercetătoare în cadrul International Center for Transitional Justice.
„Nu a existat niciodată un «moment potrivit» ca ONU să îl publice”, a adăugat ea, „invocând presiuni interne și externe asupra organizației”.
„Oficialii ONU erau îngrijorați la vremea respectivă, din cauza amenințărilor la adresa prezenței reprentanților săi în Afganistan”, a precizat ea.
Între personalitățile vizate în raport figurează Mohammad Fahim, „suspectat de implicarea în numeroase masacre”, potrivit cotidianului. În prezent, acesta este vicepreședintele Afganistanului, iar anterior el a fost ministru al Apărării.
„Abdul Rabb al-Rasul Sayyaf, acuzat că a fost conducătorul unei miliții împlicate în violuri în masă și asasinate (pe criterii) etnice, este, în prezent, un membru influent al Parlamentului”, conchide Le Temps.
