Olimpiada verde pe pereți

Pe vremea când Genialul se ambiționa să-și numească propria dictatură „Epoca de aur”, ieșise și bancul ăla care zicea că „Apocalipsa” are drept traducere în limba română „Epoca Lipsuri”. În ’89, am crezut cu toată convingerea că împreună cu Ăla s-au dus și toate „iepocile” și că ne îndreptăm către lumea doar normală (deci bună) pe care o așteptaserăm atât amar de vreme, o lume în care nu vom mai trăi în mizeria și umilința care ne erau prezentate drept fericire absolută și că nu vom mai fi îmbătați cu gogorițele numite mari realizări, toate virtuale, realizabile într-un viitor incert care n-aveau nici o legătură cu prezentul mereu de rahat. Ei bine, acum, în pragul aniversării mereu celor 21 de ani scurși, constat că boala asta cretină a „viitorului luminos” e departe de a fi fost eradicată. Mai mult, „realizările” neapărat mărețe și mereu viitoare au cunoscut o revigorare absolut năucitoare: în anul de grație 2010, când sărăcia ne îndoaie parcă și mai rău decât pe vremea Ăluia, când se moare de frig și de foame, când se pleacă masiv în străinătate tot din cauza sărăciei, un individ pe care în principiu n-ai avea de ce să-l suspectezi de demență, primarul Capitalei, vine cu absolut demențiala idee a de propune Bucureștiul drept gazdă a Olimpiadei din 2022. Numitul Oprescu Sorin nu cred că a fost pus de tac’su, ditamai Generalul de Securitate, să creeze o diversiune. Cred doar că n-are habar de sport și, în plus, este bântuit de aceeași megalomanie pe care o demonstra și stăpânul lui tac’su. Vă amintiți de unde a pornit cretinătatea? Vă spun eu: prin vară, vizitând șantierul unde se construiește în vreo 3 ani un stadion pe care nemții l-ar fi făcut în 6 luni iar americanii în vreo două, pe megalosecuritoprimarul Capitalei l-au bătut și soarele-n cap, și ideea Olimpiadei la București. De unde să aibă habar că un amărât de stadion pe care se poate juca fotbal și-atât (că pistă de atletism n-are!) n-are nici o legătură cu Olimpiada la care îți trebuie fel de fel de săli pentru gimnastică, scrimă, box, lupte, de bazine pentru înot, sărituri, de piste de apă pentru kaiak, canoe, canotaj, de hoteluri pentru invitați și de un Sat Olimpic pentru sportivii din cele peste 200 de țări de pe lumea asta? Ca orice mediocru dotat în compensație cu o supradoză de tupeu fără frontiere, Oprescu este în cel mai fericit caz doar un ignorant care, dacă nu-i și fudul, parcă nu-i ignorant destul. Este doar un alt caz patologic. Unul din cele multe care conduc această țară, vorba poetului, prost făcută.