Este oare adevărat? Este Ronaldinho un personaj virtual creat în jocurile pe computer sau există “for real”? Pentru Real este cert că există, fiindcă doare. Doare, deci există! Degeaba decretăm cu ochi de cunoscători că acele patru transversale au fost lovite cu mouse-ul. Și despre Moș Crăciun știm că nu există, dar asta nu ne împiedică să-l iubim. Dintr-un alt clip aflăm cui datorăm faptul că Ronaldinho (se) joacă fotbal și spunem și noi în cor: Obrigado, mama lu’ Ronaldinho!
Sîmbătă parcă toată strălucirea fotbalului spaniol s-a concentrat în meciul Real-Barcelona. Au mai fost trei meciuri în Primera, în care s-a marcat mizeria de un gol, și acela din penalty. Dar probabil că și frumusețea în fotbal este o constantă, așa că splendoarea în iarbă nu poate fi ubicuă. Sîmbătă ea a fost etalată pe Bernabeu, dar din păcate pentru suporterii madrileni oaspeții au fost la catedră. Ba au cules chiar și aplauze în fieful rivalei! Mulți ani am mizat cu succes pe dubla “1X” în “el clasico”, indiferent pe ce teren se juca. De data asta n-am nimerit-o, după cum și Chilian a încurcat zilele în cîntecul său… “sîmbătă devin simpatic, duminică-s galactic”!
Prozaic, Real a pierdut fiindcă starurile sale sunt stoarse, vlăguite de succese și faimă. Ronaldo era săgeată, acum e tanc. Raul scria istorie, acum este. Roberto Carlos era un piston perpetuum mobile, acum pune piedici pe furiș. Zidane era inspirator, acum pasează ca Gîlcă. Beckham preda balistica, acum predă marketingul. Pînă și rezerva Guti e scăpătată. Rămîne doar Robinho… Dincolo, catalanii abia se obișnuiesc cu înălțimile, dar se știe că apoi e infinit mai greu să confirmi. Ronaldinho va deveni consacrat odată cu Balonul de Aur, Eto’o are doar echivalentul african al trofeului, iar pentru fragedul Messi probabil că deocamdată cea mai mare realizare e permisul de conducere. Numai despre Deco se poate spune că are un palmares mai consistent, grație perioadei Mourinho de la Porto.
După recitalul oferit sub bagheta lui Rijkaard am putea trage concluzia prematură că va fi sezonul Barcelonei. Poate pe plan intern, fiindcă Spania este raiul atacanților. În Europa va fi nevoie de mai multă rigoare, Mourinho sau Capello fiind strategi prin excelență. Apropo de Capello, la o altă televiziune se difuza meciul Roma-Juventus. Deși sunt un fan declarat al fotbalului italian, n-aș fi pierdut pentru nimic în lume acest Real-Barça, nici dacă juca Mutu titular! Am prins totuși ultima jumătate de oră, suficient ca să văd un gol fantastic al lui Ibrahimovic, după o preluare a la Ronaldinho, după cum inspirat s-a exprimat comentatorul. La atacantul suedez și la Adriano m-aș gîndi pentru împrospătarea Realului, mai puțin la Henry care și el e cam cocoșat de propria-i glorie.
PS Astăzi sunt alegeri la FRF. Îmi permit o paralelă între contracandidați și derby-ul spaniol. Ca și Real, Sandu este un favorit uzat. Popescu, în calitate de fost căpitan al Barçei, reprezintă noul val, aidoma catalanilor. Se va repeta oare rezultatul de sîmbătă?! Nu numai că Nașul ar merita să piardă, ar merita chiar usturătorul scor de neprezentare, în ton cu promisiunea-i otrăvită.
