Obosiții

Dacă ar fi să caracterizăm fotbalul nostru printr-un singur cuvânt, atunci am avea de ales, probabil, doar între „trist” și „obosit”. La o analiză rapidă a opțiunilor, „trist” iese din calcul, măcar în ideea că aici prestează comici ai gazonului de largă recunoaștere nu doar națională (vă mai amintiți recitalul lui Bănel pe „Santiago Bernabeu”, da?) cum sunt numiții Cristian Munteanu (mai cunoscut sub pseudonimul artistic de „Babicu’”), apoi Moți (ăsta nici n-are nevoie de pseudonim, că pare în totalitate doar o poreclă) ori legendarii „Pisică”, Mitea, Claudiu Răducanu, Rică Neaga și, cu voia dumneavoastră, deloc ultimul pe listă, „Guriță”. Ei, dacă ne-am pus de acord că fotbalul nostru nu e trist, mai rămâne să-i analizăm starea de oboseală. Care, indiscutabil, există. Ba chiar cu asupra de măsură, din moment ce ieri, încercând să explice înfrângerea CFR-ului la Timișoara, însuși căpitanul clujenilor, ba și fotbalist de Națională, Gabi Mureșan, a zis-o: „Am pierdut din cauza stării de oboseală”. Zău, domnu’ Mureșan? Când naiba ați avut timp să obosiți așa de rău? În două etape!? Păi de ce nu vă retrageți acu’, înainte să vă ajungă din urmă (că-i mai odihnită!) Liga Campionilor? Dar dacă tot v-a ieșit porumbelul, poate ne explicați cum de oți fi pierdut dv., chiar așa, obosiți, în fața ălora de la Timișoara care joi au alergat de le-au plesnit bojocii până în minutul 97, pentru a-i egala pe amărâții ăia de „firlandeji” (mulțumim din nou, Nea Puiule, sănătate!). Ca o paranteză, trebuie spus și că în meciul cu Poli mie Gabi Mureșan nu mi s-a părut deloc obosit, motiv pentru care convocarea lui la Națională pentru meciul de mâine mi se pare absolut justificată. Dacă am ajuns aici, mă simt obligat să salut cu entuziasm lipsa din lista selecționaților a lui Moți și „Săgeată”, a lui Codrea, dar să mă întreb și de ce nu apar acolo nici unul din cei doi Cristea și nici Gigel Bucur. O explicație ca pentru proști ne-a furnizat-o tot „Gazeta” de ieri: cică Bucur joacă la Kuban pe banda stângă!… de parcă noi avem pe banda stângă numai clone de-ale lui Hagi, de nu mai încape și Bucur! Explicația mea e una mai simplă, și nu pentru proști: la ce fotbal obosit și totuși trist avem, ce să caute doi fotbaliști adevărați și luminoși („Prințul” și Bucur) în Naționala lui Răzvan care e, și el, la fel de trist și obosit ca Pițurcă?