Greutatea constantă este rezultatul unui echilibru între aportul caloric furnizat de hrană și cheltuielile energetice utilizate în trei direcții majore :
menținerea funcțiilor vitale, cum ar fi : temperatura corpului, contractura musculară, activitatea cardiacă si intestinală, toate acestea reprezentând metabolismul bazal responsabil pentru cca 2/3 din cheltuielile energetice
metabolizarea hranei ( termogeneza )
desfășurarea activității fizice
Când aportul caloric al unei persoane depășește cheltuielile energetice, organismul va stoca surplusul în celulele grase din țesutul adipos, care va funcționa ca un rezervor de energie , dilatându-se și contractându-se în funcție de necesități. Dacă un individ nu-și echilibrează cele doua talere ale balanței, (aportul și cheltuielile) printr-un regim de alimentație sănătoasă și o activitate constantă fizică, atunci, țesutul adipos va incepe să se mărească, evoluția către suprapondere și obezitate fiind certă.
Cum putem măsura obezitatea ?
este esențial să fim siguri că măsurăm strict țesutul adipos și nu țesutul muscular; un individ cu masă musculară bine dezvoltată nu este obez deși greutatea sa depășește standardele pentru vârstă
pe de altă parte, chiar și un individ cu greutate normală poate avea țesut adipos excedentar cu aceleași consecințe negative asupra sănătății
dintre multiplele metode de măsurare și-au dovedit superioritatea:
indicele de masa corporală; se calculează prin împărțirea greutății măsurată în kg la înălțimea la pătrat măsurată în metri; valorile normale sunt cuprinse între 19-25 kg/m2
circumferința taliei; la femei trebuie să fie sub 88 cm, iar la bărbați sub 102 cm
raportul talie/șold ; acesta se corelează foarte bine cu riscul cardiovascular derivat din excesul ponderal, fiind un marker fidel al țesutului adipos visceral (valori normale: 30%)
timpul liber petrecut în activitaăți sedentare (televizor, calculator)
luarea unui număr mai mare de mese în restaurante de tip fast-food, lucru înlesnit de creșterea veniturilor
Stresul
există studii care demonstrează faptul că stresul este direct proporțional cu acumularea de grăsime abdominală; astfel, atât femeile slabe cât și cele supraponderale supuse unui stres susținut prezintă acumulare abdominală de țesut adipos.
Factori favorizanți
la bărbați, indicele de masă corporală are tendința de creștere până la vârsta de 50 ani, după care atinge o faza de platou
la femei, greutatea tinde să crească până la 70 ani și apoi tinde să rămână constantă
există trei perioade de risc la femei : instalarea menstruației, sarcina, menopauza
obezitatea din copilarie
obiceiurile alimentare
consumul între 25%-50% din necesarul caloric zilnic de seara până dimineața (sindromul mâncatului noaptea)
excesele alimentare sub forma unui aport caloric de 5000-15000 de calorii la o singură masă care se repetă de cel puțin două ori pe săptămână timp de 6 luni; unii experți sugerează că persoanele cu acest aport exagerat care își concentrează preferințele în special asupra dulciurilor, trebuie tratați ca fiind dependenți (carbohidrații descarcă în organism opioizi naturali care conduc la această stare de dependență)
grupe specifice de risc
1. foștii fumători (nicotina crește rata metabolică)
2. serviciul în schimburi( cei din schimburile de noapte sunt mai predispuși la exces ponderal)
3. perioade de vulnerabilitate psihologică sau socială
Claudia MIRON,
Medic specialist endocrinolog,
Policlinica BETHESDA
