Din cupele europene n-a mai rămas decât finala de disputat. Dar oare „disputat” o fi chiar cuvântul potrivit? Fiindcă, atât în Champions’ cât și în Europa League, finală pare a fi doar formalitatea care să consfințească atribuirea trofeului celor două mari favorite: Barcelona și Porto. Vă imaginați, presupun, că în finala cea mare voi fi suporter devotat al lui Manchester United, o echipă cu care am mai ținut și în alte rânduri, nu neapărat fiindcă nu puteam ține cu adversara ei, ca acum. Chiar îmi aduc aminte de o uluitoare finală a Cupei Campionilor, cea din 1969, câștigată în prelungiri de Manchester împotriva Benficăi, o echipă minunată de altfel, cu marele Eusebio în teren, dar căreia îi lipsea un singur lucru pentru a fi enormă: Bobby Charlton! Care juca dincolo, la Manchester, pentru care a și înscris în prelungiri cel mai spectaculos gol pe care l-am văzut eu vreodată (sau cel puțin așa mi s-a întipărit mie, atunci, la 15 ani și ceva). Ei bine, Sir Bobby Charlton e și acum la Manchester. E, mi se pare, președinte de onoare. Căruia i s-ar cuveni ca doar puțin mai tinerii Van der Saar și Owen să-i dedice trofeul. Paranteză: acum vreo 4-5 ani, la un meci de caritate, Sir Bobby Charlton a jucat vreo 20 de minute, spre sfârșitul partidei. Avea, parcă, 73 de ani! Și zău că i-au ieșit vreo două-trei driblinguri și o cursă pe lângă „juniorii” de 50-55 de ani din teren. Ei bine, țin cu Manchester așadar, nu doar fiindcă adversarul din finală se numește Barcelona. Aș fi fericit să văd cum Sir Alex Ferguson îi demonstrează lui Pep că nu a greșit când, la sfârșitul returului cu Real, a spus că Sir Alex este cel mai bun antrenor din lume. Vorba-i: pe lângă știință, mai are domnia sa și alte argumente, adică fotbaliștii care să se ia la trântă cu ai lui Pep? Cred că da. Ideea e că Manchester este o echipă ofensivă, iar în sensul ăsta văd eu „trânta” finală: care dă mai multe goluri. Iar dacă e să vorbim de un capitol la care Man. U surclasează Barca, acesta este cel al șuturilor de la distanță, inexistentă la Barcelona. Zic deci că această finală este deschisă, oricum cu un câștigător mai puțin sigur decât în cealaltă, din Europa League. Unde Porto, fără îndoială, va câștiga la pas. Dincolo de ascendentul psihologic, provenit din campionatul intern, acolo unde Porto a măturat totul în cale, mai dihai ca uraganul Katrina, Braga ștergându-și deja din memorie ideea că este campioana în exercițiu. Dar dincolo de asta, e vorba de fotbal practicat: în timp ce Braga este etalonul de fotbal defensiv în care (absolut inexplicabil pentru o țară în care fotbaliștii tehnici sunt net majoritari) Portugalia excelează în felul în care o făcea Italia cândva, Porto este exact opusul. Este cea mai ofensivă echipă europeană alături de Borussia Dortmund, acestea fiind singurele de care Barcelona trebuie să se teamă în ediția următoare a Champions’ League.
Acestea fiind zise, să așteptăm finalele. Indiferent cine le va câștiga, vor fi cu siguranță frumoase. Mai am și o nedumerire: noi unde apărem în acest clip? Pentru ce se bat vreo trei proaste la participarea în Champions’ League și încă pe atâtea pentru cealaltă competiție? Ca să ne facă încă o dată de râsul lumii? Ce-avem noi în comun cu splendoarea de joc numit fotbal și care la noi nici a caricatură nu seamănă?
