Toate punctele de suspensie din titlu nu sînt de ajuns pentru a arăta suspansul în care am trăit noi, o populație de fani, orele cuprinse între 17:00 și 22:15 ale zilei de sîmbătă. Care au însemnat doar preambulul a ceea ce mai avem de îndurat pînă mîine, la ora fluierului de final al meciului Finlanda – Cehia. Nu m-am îndoit nici o clipă de victoria noastră sau a Olandei, dovadă pariurile la care am jucat 2 la ambele. Pentru că ne preocupă ce va fi decît ce-a fost să spunem doar că acum România joacă un fotbal incomparabil superior Cehiei și că prezența noastră la turneul final ar fi mai justificată decît a lor. Este clar că Cehia fără Nedved și Koller este exact ca România fără Mutu și… cine? Atît: fără Mutu. Pe care, dacă l-am fi avut la Erevan, probabil că acum așteptăm doar tragerea la sorți a meciului de baraj, nu și ultimul meci al altora. Care nu joacă nicidecum mai bine ca noi, o spun și o repet pînă vă conving pe toți. Așa, că nu ne rămîne decît să tremurăm azi, mîine și încă 90 + „n” minute pînă să ne vedem cu sacii lîngă căruță. Și zău că ne vom vedea, că doar finlandezii au și ei o chestie cu cehii încă de la meciul lor de la Praga. Iar asta nu ține nici de banii cu care îi vom momi, sînt sigur de asta, ci doar de orgoliul lor. Nenorocirea vine abia după: cu cine vom da piept în baraj? Cu Franța, cu Croația, Spania, cu Turcia? E o pîine de mîncat, zău așa, cu oricare dintre potențialele adversare (că-s multe și e de unde alege). Mai puțin, cred eu, cu Spania / Serbia ori cu Franța. Bine c-am scăpat de Anglia, chiar dacă i-am nășit la ultimele întîlniri. Ăștia au pe dracu’ în ei. Cît despre Spania, mai bine să nu ne gândim. Sînt gata să pariez oricît, cu oricine, că Finlanda bate clar Cehia. Și că ne calificăm. Echipa asta chiar începe să joace ceva. Iar dacă se va întîmpla cumva să nu ne iasă joaca, hai să nu dăm vina pe Mutu, suspendat la meciul cu Armenia. Fără el în celelalte meciuri, am fi ocupat acum locul 6.