„Viața nu valorează nimic … dar nimic nu valorează cât o viață.” Aceasta este, poate, cea mai potrivită definiție a unei simple etape prin care omul trece în această lume. Perioadă pe care majoritatea oamenilor o pierd în căutarea „succesului”, însă uită că în atingerea acestui țel, pierd unele lucruri mai importante: inocența, onestitatea, bunătatea, pe scurt, bucuria adevărată a vieții.
Să râzi des și mult, să câștigi respectul oamenilor inteligenți și afecțiunea copiilor, să-ți atragi aprecierea criticilor onești și să înduri trădarea prietenilor falși, să apreciezi frumusețea, să găsești ce e mai bun în ceilalți. Asta înseamnă cu adevărat să ai succes, dar prea puțini știu asta.
Apreciem lucrurile importante cu adevărat abia în momentul când suntem pe punctul de a le pierde, când ne sunt luate pentru o perioadă din viața noastră, sau când le-am pierdut definitiv.
Ce prostie, nu? Parcă o căutăm cu lumânarea. Deși ni se spune, ni se explică, ni se arată, vedem greșelile altora, dacă nu o facem noi înșine nu suntem pe deplin convinși că ni se poate întâmpla asta tocmai nouă. De abia când suntem constrânși, atunci apreciem cu adevărat ce avem.
Trăind cu vaga impresie că a o lua de la capăt e un lucru bun, greșim! Nu ne ajută cu nimic, nu facem altceva decât să repetăm aceleași greșeli iar și iar…
Să ne gândim…câți dintre noi apreciază sincer faptul că seara, după o zi istovitoare de muncă, au o familie la care să se întoarcă, au un acoperiș deasupra capului, se bucură de o masă caldă, de un pat moale, de un somn odihnitor? Câți dintre noi se bucură dimineața când văd soarele și mulțumesc că s-au trezit să-l vadă? Câți dintre noi apreciem simțurile acestea pe care ne-am obișnuit să le avem ca pe un drept ce nu ne poate fi luat? Câți dintre noi apreciem faptul că putem vedea, că putem auzi, că putem simți gustul, că putem atinge, că putem mirosi?
Prea puțini sunt cei care se gândesc la lucrurile acestea… iar cei care sunt privați de aceste „drepturi” le consideră drept cele mai mari bogății. Noi, ceilalți, care deja ne bucurăm de toate acestea, nu le mai acordăm importanța cuvenită, vrem din ce în ce mai mult…
Odată obținut lucrul mult dorit, nu ne oprim să-l apreciem, să ne bucurăm de el, să mulțumim că ne-a fost dăruit… deja trecem la următorul obiectiv ce trebuie atins…
Sunt momente în care aș vrea să prelungesc clipele acestea în care realizez ce e cu adevărat important la nesfârșit. Să nu uit nicicând cât de valoroase sunt și zi de zi să mă opresc 3 minute și să mulțumesc pentru că le am…
Mădălina HUȚU
