Unii ar spune că începe atunci când ciumernenii, puțin peste 300 de suflete, aleg să doneze un bănuț sau mai mulți, pentru o zi trăită altfel de bunicii de la Solca.
Alții ar spune că începe în momentul în care mulți dintre ei vor să facă ceva mai mult. Cum? Prin ideile de organizare și checul făcute de Dana Daniela Uhrenciuc, prin șnițelele care miros a „acasă”, așa cum numai Olimpia Moisa poate să facă, prin pârjoalele aromate, așa cum numai doamnei Elena Semcu îi ies, prin cumpărăturile de ultim moment, răbdarea și calmul doamnei preotese Larisa-Cristina Mnesciuc.
Dacă rămânem fără ceva, tanti Domnica Ilie Mnesciuc se face luntre și punte și ne ajută cu orice e nevoie. De această dată mere roșii din propria grădină. Toate adunate în micul dejun ce ajunge la Solca la prima oră a dimineții.
Dar parcă era vorba de pomana porcului. Unde e porcul în toată povestea asta? Nici nu trebuie să avem grijă lui pentru că de asta se ocupă „Don Titi Loba Măcelaru’”. El aranjează ca porcul să bată drumul de la Cajvana până la „atelierul” său, unde, cu ajutorul Elenei Loba, cu ajutorul lui Răzvan, cu ajutorul lui Mihai Michitiuc și al Rodicăi Michitiuc, totul se transformă în nenumărate delicatețe: chișcă cu orez și ficat, pastramă, cârnați și nelipsitul șorici, ce duce imediat pe toată lumea cu gândul la un pofticios, Dumnezeu să-l odihnească. Tot aici ucenicii măcelarului curăță usturoi, ceapă și tot ce ține de munca „necalificată” pentru a pregăti carnea pe care a doua zi o vom pregăti lent la ceaun sub ferestrele bunicilor.
- Pomana porcului
În cariera satului, fapta bună începe când tanti Elena Michitiuc, în amurg, aduce grăbită laptele prins după rețeta bătrânească și brânza de burduf de la oile lui nea Vasile Michitiuc. Pomana porcului nu are gust fără brânză și lapte acru, iar ei, ca unii care nu mai au părinți sau bunici, știu că cei care au mai rămas merită ce e mai bun.
Urcând spre mijlocul satului, s-ar părea că fapta bună începe odată cu pregătirea ceaunelor, a pirostriilor, a lemnelor de foc, dar și a vrednicilor oameni care vor găti pomana porcului și mămăliga de barabule. Ceaunele adunate de pe vârful muntelui de la nea Mihai și Ilie Bonzeac sau, mai de pe lângă șosea, de la nea Ilie Șestun, sunt pregătite pentru a înfrunta focul.
Toate pregătite înainte, dar în ziua rânduită?
De la 6 dimineața, la „Don Titi” este iar forfotă. Se taie cele mai proaspete preparate și se fac caserole pentru micul dejun de duminică. Preparatele se așază cuminți în caserole, cu cel mai bun cașcaval de casă, făcut de Rodica Michitiuc, dar și de „caș dulce”, făcut în seara dinainte cu multă dragoste de tanti Ioana Medviciuc, vrednica noastră prescurăreasă.
Cu o disciplină copiată de la furnici, totul este încărcat în mașini. Petru Marinel Mnesciuc predă ștafeta către Genoveva Maria Mnesciuc și pornim la drum după o cruce mare făcută de fiecare.
Ajunși la Solca, nea Ilie Sestun, dar și tânăra generație: Georgian Sestun, Mihai Michitiuc și Rodica Michitiuc, Genuca Mnesciuc, obișnuiți cu locația, găsesc repede locul cel mai ferit unde pot instala focul.
Întâlnirea este foarte călduroasă atât cu doamna Carmen Rusu, dar și cu Andreea Mirabela Sandu și ceilalți angajați, cu care fiecare revedere este o sărbătoare și un izvor de stare de bine. Dar aici este doar începutul. Ajungem cu strângere de inimă în saloanele bunicilor, cu aceeași sensibilitate cu care ne vizitam părinții și bunicii sperând să îi regăsim la fel de vrednici ca anul trecut. Și drumul nu putea fi deschis decât de doamna Daniela Ceredeev, ocrotitoarea bunicilor și cea care le cunoaște fiecăruia cel mai bine bucuriile și îngrijorările. Și mare este bucuria regăsirii de ambele părți. Nu pentru micul dejun care le amintește de copilărie, ci pentru neuitarea pe care o aducem în fiecare an de dincolo de munte.
Încărcați de emoție revenim la lucrurile organizatorice. Curățăm cartofii în timp ce ceaunul cu mâncare își trimite aburii sub ferestrele bunicilor. Este timpul pentru a doua surpriză. Pentru a le îndulci pofta trecem prin fiecare salon cu puțină carne friptă și cu cel mai fraged șoric pe care Titi l-a ales cu mare atenție. Și dacă bătrânii redevin copii, într-adevăr bucurie copilărească s-a citit pe chipul lor.
Vrednicia celor care au trecut muntele se testează la învârtit mămăliga de barabule, dar rezultatul este unul care le face cinste. Bucatele sunt gata și pentru a ne convinge de savoarea lor gustăm cu drag din ele, mulțumind oamenilor ostenitori de aici, purtând în inimă bucuria pe care toți ciumernenii o trăiesc prin noi și pe care promitem să o împărtășim cu cei de acasă.
Gând adânc de mulțumire sufletească și de recunoștință. Către Dumnezeu care ne-a dăruit ca să putem dărui.
- Și totuși… când începe o faptă bună?
Când niște Oameni, în 2018, au unit două comunități, pe bunicii de la Căminul pentru persoane vârstnice Solca și pe huțulii inimoși din Ciumârna, într-o faptă bună.
Mulțumiri, doamnă Daniela Ceredeev, și veșnică pomenire, părinte Dan-Constantin Ceredeev (plecat la Ceruri pe 30 iulie 2024).
Recunoștință și mulțumiri tuturor fiilor Parohiei „Sf. Ierarh Nicolae” Ciumârna.
(Pr. Ștefan Mnesciuc, parohul Bisericii „Sf. Ierarh Nicolae” Ciumârna)
