Mai toată lumea visează la briza mângâietoare, aerul sărat, nisipul fin și șoaptele valurilor care ne mângâie cu tandrețe, trezind de multe ori în noi nostalgia zilelor însorite. Cine merge la mare și nu privește răsăritul soarelui, nisipul ce îți răsfață tălpile, sau muzica valurilor înspumate ?
O să-i respectăm dorința lui tanti Aurica de a nu-i dezvălui întreaga identitate… Pe tanti Aurica, cum îi place ei să-i spui, am întâlnit-o dintr-o întâmplare la mare, în stațiunea Costinești ! O bătrână mică de statură cu fața senină asemenea cerului, care îți inspiră iubire și bunătate.
Dacă ar fi să te gândești în ziua de azi la oameni, la bunătatea lor, cu siguranță ai spune că nu prea mai sunt oameni cu suflet mare. Însă din fericire mai sunt, rari, dar mai sunt !!! Tanti Aurica vine să confirme cele de mai sus. Dacă ajungi să o cunoști pe ea și pe soțul ei cu siguranță ai să începi să privești viața cu alți ochi. Respectul și veselia față de toți cei din jurul lor nu trădează în nici un fel necazurile prin care ei au trecut. Și poate că sunt greutăți care se trec ușor, însă pierderea unui copil este o încercare foarte mare, o cumpănă. Aveau trei copii, dintre care o singură fată care a fost diagnosticată cu o boală nemiloasă, care le-a răpit-o la numai o lună de la aflarea veștii teribile.
Poate că alții și-ar fi plâns de milă în locul lor, însă tanti Aurica și soțul ei s-au hotărât să ia în grija lor suflete fără un adăpost, uitați parcă de Dumnezeu. Bătrâni uitați de lume, pe care nu-i ajută nimeni, copii abandonați de rude, fără nici un viitor, oameni care nu mai au nici o șansă în viață, singuri. Oameni pe lângă care trecem de multe ori fără să le dăm prea mare importanță, pe care îi găsim lângă ghena de gunoi, pe lângă biserici sau pe la colțuri cerșind câte un bănuț. Deși trecem repede mai departe, fără să ne gândim la ei, uităm de multe ori că și ei sunt oameni ca și noi, uităm să privim tristețea din ochii lor… Ea și soțul ei, le-au oferit un adăpost deasupra capului, hrană și ce este mai important, dragostea și căldura unei familii. O speranță pentru viitor, o cale spre o viață mai bună. Dar iată că Dumnezeu i-a răsplătit faptele bune, căci din păcate sunt puțini aceia care fac astfel de lucruri.
Ascultându-o pe tanti Aurica am înțeles că noi avem foarte multe lucruri care ne pot face fericiți. Luându-ne cu problemele zilnice, de multe ori uităm ce este mai important și anume, că cele mai frumoase clipe nu înseamnă să fii în nu știu ce colț exotic al lumii, să ai bani cu nemiluita și să te scalzi în lux. Ceea ce contează cu adevărat este să îi ai pe cei dragi lângă tine, oriunde ai fi, să te bucuri de ei și de dragostea și siguranță pe care ei ți-o oferă. O învățătură de care ar trebui fiecare dintre noi să luam aminte!
Ana Maria MĂRGINEAN
