Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România are pentru noi o veste bună și una rea. Nu întreb cu care să încep, o dată pentru că ar fi retoric, a doua pentru că e vorba de aceeași veste. Săptămâna aceasta a fost semnat contractul „Proiectare și Execuție Reabilitare DN 18 Moisei – Iacobeni pentru remedierea lucrărilor existente și finalizarea lucrărilor rămase de executat: Lot 3 Șesuri – Cârlibaba km 180+850 – km 199+400”. Pe înțelesul tuturor, e vorba de drumul care leagă județul Suceava de Maramureș, respectiv Iacobeni – Borșa – Moisei. Cine schiază știe de ce în ultimele ierni a preferat să meargă oriunde în altă parte decât la Borșa. Un drum mai găurit, mai puțin practicabil, mai de coșmar, rar întâlnești în zilele noastre și asta în condițiile în care nu stăm deloc bine la acest capitol. Era deci obligatoriu ca CNADNR să aloce bani pentru reabilitare. Era obligatoriu de mult, după cum se vede chiar din titlul contractului care ne spune clar că banii sunt și pentru remedierea și pentru finalizarea lucrărilor. Căci ele, la fel ca toate celelalte lucrări din acest județ, au fost de mult începute și abandonate, fără doar și poate din motive concludente, oricare ar fi acestea. Din 2011 au fost începute lucrările de reabilitare a drumului, dar în 2014 contractul inițial a fost reziliat și totul s-a oprit, în condițiile în care termenul era oricum depășit, pentru că lucrarea ar fi trebuit finalizată în august 2013. În situația de față, concret, e vorba de reparația a 19 kilometri din DN18, între localitatea Șesuri, de la granița județului și Cârlibaba, pentru care s-au alocat circa 12,2 milioane de euro, finanțare asigurată de Banca Europeană de Investiții și Guvernul României. Asta, după ce Compania de Drumuri a semnat pe 3 iunie alte două contracte pentru 49 de km din DN18 până la Borșa – Moisei. Și totuși, în cazul depunerii unor contestații, semnarea contractului și demararea efectivă a lucrărilor pot fi încă o dată amânate. Pas cu pas, am putea crede că mergem în direcția corectă, ceea ce ar face din această veste una bună. An după an, vedem că aici lucrările au început cu stângul, că astfel de contracte pot fi reziliate, iar lucrările stopate în orice moment, ceea ce o transformă într-o veste rea. Iar precedentele ne arată că asta-i regula.