La Muzeul de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava s-a deschis cu cîteva zile în urmă expoziția de grafică a artistei plastice brăilene Constanța Abălașei-Donosă (foto) cu genericul „Omagiu lui Enescu”. Cele 48 de lucrări, dispuse în două șiruri paralele de o parte și de alta a scărilor care duc la etaj, grupate într-o suită de acuarele cu subiect floral, ca un omagiu adus muzicianului căruia UNESCO i-a dedicat acest an cultural, și o înșiruire de imagini grafice realizate în peniță, portrete, imobile reprezentative, peisaje și scene din biografia ilustrului personaj, alcătuiesc împreună o sensibilă și respectuoasă retrospectivă enesciană.
– O sentimentală și sensibilă desfășurare expozițională care constituie un cadru armonic pentru serile muzicale
Constanța Abălașei-Donosă, graficiană și scriitoare brăileană, cu sufletul împătimit de acest nord de țară de care-o leagă atît originea paternă, anii adolescenței, dar și afecțiunea purtată maestrului său, regretatul pictor Vespasian Lungu din Costișa noastră bucovineană, realizează o nouă expoziție care se încadrează în marile sale cicluri tematice. Cu un an în urmă, cînd s-au împlinit cinci veacuri de la trecerea în veșnicie a Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfînt, a fost singura plasticiană care a deschis la Suceava o expoziție tematică închinată momentului comemorativ semimilenar, un grupaj de lucrări de grafică în peniță cu titlul „Ctitorii moldave ale Sfîntului Ștefan cel Mare și Sfînt și ale urmașilor săi” care, prin grija Editurii Episcopiei Dunării de Jos, au fost reproduse într-un album tipărit cu binecuvîntarea P.S. dr. Casian Crăciun. Cu acordul autoarei, o parte din acele lucrări au ilustrat numărul dedicat integral Anului Ștefan cel Mare și Sfînt al revistei culturale sucevene „Țara Fagilor”. Sentimentala și sensibila desfășurare expozițională actuală este mai mult decît binevenită în perimetrul muzeului sucevean, întrucît constituie cadrul armonic pentru serile muzicale organizate de instituție în colaborare cu universitatea ieșeană „George Enescu” și Liceul de Artă „Ciprian Porumbescu”.
– Cernăuțiul, ca provocare
Și dacă la începutul acestei săptămîni, cînd la Tîrgul Internațional de Carte Românească de la Cernăuți s-au acordat scriitorilor cernăuțeni 20 de medalii jubiliare „Nicolae Labiș – 70”, spuneam că gestul reprezintă o punte între acțiunile culturale din nordul Bucovinei și manifestările de la Suceava grupate sub genericul „Octombrie de Bucovina” (manifestări care se desfășoară în aceste zile și care reunesc sub o cupolă comună Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș”, Salonul Național de Grafică Umoristică de la Suceava și Concursul Național de Arte Plastice „Ion Irimescu”), expoziția Constanței Abălașei-Donosă realizează la rîndul ei o punte alăturîndu-se în chip fericit, prin secvențele grafice de imobilelor care amintesc de Enescu, cu lucrările de gravură ale cernăuțeanului Oleg Liubkivski, aflate pe aceleași simeze, „caligrafii” urbane decupate din inima Cernăuțiului în care Enescu a concertat. Cernăuțiul, un oraș pe care artista mi-a mărturisit că încă nu l-a văzut, dar care, sînt convins, îi va oferi adînci și fremătătoare satisfacții pe care, cu măiastra-i îndemînare caracteristică zodiei sale de Vărsător, le-ar „developa” plastic într-o manifestare expozițională care s-ar insera în marile sale cicluri tematice. Este o provocare la care aștept un răspuns.
– O expoziție prin care ne transmite starea de-a ne simți îndatorați
Și cum momentul vernisajului s-a suprapus aproape peste cel al apariției ultimei sale cărți intitulată „Amintiri care nu mor”, în al cărei cuvînt de deschidere Ion Popescu Sireteanu o numește „o mare artistă”, carte cu ilustrații grafice în care chipul lui Enescu este prezent ca și cel al pictorului cu origini bucovinene Vespasian Lungu, închei uzînd chiar de versurile pe care i le-a dedicat maestrului său, întrucît astfel pot da glas și propriului meu simțămînt: „Am închis culorile tale / În zilele mele de sărbătoare”. Constanța Abălașei-Donosă, despre care cineva spunea că „scrie și pictează sau desenează dintr-un anume sentiment al datoriei față de sine și față de ceilalți”, realizează și de această dată o expoziție prin care ne transmite starea de-a ne simți, la rîndul nostru, îndatorați.
