O seară culturală care a aureolat chipul poetului de la Mălini

Dedicată integral lui Nicolae Labiș, întîlnirea lunară găzduită de Librăria Uniunii Scriitorilor din municipiul Suceava, cu genericul „Scriitorul citește”, care a avut loc cu trei zile în urmă, a conturat, prin prezentare de carte, momente de recitare, acorduri muzicale, dar și printr-o expoziție de grafică, universul labișian. În anul în care poetul, dac-ar fi fost vegheat și călăuzit de o stea norocoasă, ar fi împlinit 70 de ani (cu siguranță, dacă firul vieții sale n-ar fi fost întrerupt, „lirica românească – așa cum a subliniat prof. Nicolae Cârlan – ar fi avut cu totul altă înfățișare, mai riguroasă și mai demnă”) sub egida Complexului Muzeal Bucovina s-au tipărit trei lucrări („Doină întîrziată”, care cuprinde 21 de poezii între care unele inedite, „Dincolo de fruntariile poeziei”, proză și dramaturgie labișiană, și o ediție bibliofilă a poemului „Moartea căprioarei”, ilustrată cu grafică din colecția personală a unui sucevean împătimit de cultură, Pavel Emil Rerihi, desene semnate de Ion Carp Fluierici, Ioana Nistor Budeanu, Gabrel Baban, Anghel Vasile Siminiuc, Doina Catargiu, Mihai Pînzaru PIM, Irina Țibulcă și pentru că, după cum veți vedea, cei din urmă vor fi cei dintîi, de Constantin Hrehor) menite să întregească creația poetului de la Mălini. Prezentării lucrărilor și comentariilor profesorului Nicolae Cârlan, cel care s-a dedicat cercetării biografiei și operei lui Nicolae Labiș (care s-a oprit și asupra graficii cu care a fost ilustrat poemul „Moartea căprioarei” semnalînd „fantasmagoriile” lui Constantin Hrehor) i-a urmat firesc momentul plastic al manifestării. Dacă numai cu cîteva zile în urmă, publicistul și scriitorul Ion Drăgușanul, prin lansarea noului său volum intitulat „Acolo unde îmi adăpostesc prietenii”, pe care l-a ilustrat cu portrete realizate de el, și-a dovedit și talentul de desenator, iată că încă un mînuitor al condeiului, poet și scriitor, ni s-a dezvăluit, așa cum a remarcat prof. univ.dr Mihai Iacobescu „sub o altă fațetă, mai puțin cunoscută, aceea de grafician”. Constantin Hrehor (foto), care a spus că în viață „revelațiile sînt foarte rare și foarte puține”, a mărturisit că desenele au fost făcute, cu mai bine de 20 de ani în urmă, într-o singură noapte. O noapte în care, cu gîndul la poetul de la Mălini, a simțit că se află „pe o linie de duh, împerecheat cu Nicolae Labiș” și, „într-o stare de inspirație, un flux fantastic”, a realizat peste 30 de desene. Mulțumirea cea mare, suprema satisfacție, a avut-o atunci cînd, expunîndu-le la Casa de Cultură, desenele au fost văzute de mama poetului care, apropiindu-se de portretul realizat în tuș, l-a mîngîiat și a șoptit „Băiatul mamii!”. Confidența lui Constantin Hrehor, citirea textului „Recviem” de pe hîrtia rulată sul, ca un hrisov, recitarea versurilor labișiene de către poeții și scriitorii prezenți la manifestare și acordurile muzicale ale cantautoarei Mihaela Popescu au contribuit la reușita unei seri culturale care a aureolat chipul poetului de la Mălini.