O scară și o putere

Ce vrem noi creștinii? Într-o exprimare directă, să oprim timpul și să învingem moartea. Semnele bătrâneții – firele albe de păr, bolile, kilogramele, ridurile – ne aduc aminte de moarte. Alungăm însă gândul; ne vom gândi mai încolo, altă dată. Oamenii duhovnicești, sfinții au făcut un efort permanent, toată viața lor, pentru a ieși din timpul istoric și a intra în timpul lui Dumnezeu, în timpul fără timp. S-au ținut aproape de Dumnezeu până s-au molipsit de la El de nemurire.
A reușit și Făt-Frumos în basmul românesc „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Basm inițiatic – dovadă a profunzimii strămoșilor noștri. A trecut prin multe încercări fiul de împărat – opoziția părinților, a societății, Scorpia și Ghionoaia, pădurea cu fiare – dar a reușit. Și-a împlinit visul. Apoi, asemenea lui Adam, care a călcat porunca și a părăsit Edenul, a călcat și Făt-Frumos opreliștea, a intrat în Valea Plângerii și a părăsit spațiul din afara timpului. Chinuit de dorul după lumea aceasta trecătoare, a pierdut dorul după infinit.
M-a întristat acest sfârșit pe când eram copil. Ce să-i faci? Învățăm din toate. Totuși am o speranță. Adam și Eva au suferit „exilul”, dar au fost recuperați după o vreme, așa cum vedem în Icoana Pogorârii la Iad. Mântuitorul sparge porțile iadului, sar lacăte, balamale, cuie, așchii, îi prinde de câte o mână și îi răpește, îi scoate afară.
Nădăjduim că s-a încheiat cu bine și cu Făt-Frumos, eroul copilăriei noastre.
Când citesc din când în când psalmul 83, mă gândesc că basmul aceasta a fost inspirat de aici. „Cât de iubite sunt locașurile tale, Doamne al puterilor! Dorește și se sfârșește sufletul meu după curțile Domnului … suișuri în inima sa a pus, în valea plângerii, în locul care i-a fost pus … mai bună este o zi în curțile Tale decât mii; ales-am a fi lepădat în Casa Lui Dumnezeu, mai vârtos decât a locui în locașurile păcătoșilor”. Proorocul își arată dorul după curțile Domnului.
Duminica Sfântului Ioan Scărarul
Duminica aceasta a patra din Post se numește a Sfântului Ioan Scărarul, a celui care a scris „Scara Raiului” sau „Scara Paradisului”. Biserica ne prezintă numeroși sfinți, persoane umane care au luminat pe semenii lor prin credința lor și faptele lor. Între faptele Sfântului Ioan Scărarul se numără și aceasta: scrierea acestei lucrări, „Scara Raiului”. Această scară are 30 trepte – capitole, după cei treizeci de ani ai Mântuitorului, până la ieșirea la propovăduire. Astfel, fiecare capitol tratează într-un binegândit suiș duhovnicesc despre câte o virtute, despre liniștea sfântă, despre rugăciune, eliberarea de patimi sau virtuțile teologice. Scara Sfântului Ioan Scărarul ne propune nu un urcuș spațial, ci unul spiritual. O eliberare de materie și tentațiile ei prin exercițiul postului. O eliberare a minții de zgura gândurilor rele sau pătimașe prin trezvie și rugăciune. O ieșire de sub influența duhurilor potrivnice prin spovedanie și, de asemenea, prin post si rugăciune. Mai mare decât împăratul care stăpânește peste ținuturi, armate și bogății, este cel care își stăpânește patimile sale.
Pricina lucrării postului asupra duhurilor răutății stă în puternica lui lucrare asupra propriului nostru duh. Rugăciunea și ea este arma minții și astfel rugăciunea postitorului devine deosebit de puternică. Într-o astfel de stare de post și rugăciune, poate duhul nostru să se împotrivească nevăzuților săi vrăjmași.
Să ne ajute Dumnezeu să folosim cu curaj toate aceste arme pentru a ne apropia de țelul nostru, dobândirea Împărăției Lui Dumnezeu.
Iulian MARCU, Fundația SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI
(contact: fundatia_smb_sv@yahoo.com, site: www.fundatiasmbsv.ro)