„O sărbătoare a recoltei de spirit”

Biblioteca Municipală „G.T. Kirileanu” a fost vineri, în cea de-a doua zi de sărbătoare a municipiului Vatra Dornei, gazda și organizatoarea, împreună cu Asociația Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor, a unei ample manifestări culturale. La întrunirea care a debutat cu puțin înainte de ora prânzului am participat (făcând parte dintr-o troică alături de Ion Beldeanu, președintele Societății Scriitorilor Bucovineni, redactorul șef al revistei „Bucovina Literară”, și poetul Ion Cozmei, redactorul șef al revistei trimestriale „Țara Fagilor”, care-a venit de la Suceava având, printre altele, și misiunea de-a face joncțiunea cu un alt invitat, scriitorul Mircea Radu Iacoban, care sosea de la Horezu pentru a lansa volumul „Să vezi și să nu crezi”) la o manifestare pe care cineva a numit-o, pe bună dreptate, „o sărbătoare a recoltei de spirit”.
– De necrezut, dar adevărat!
„Recolta”, bogată într-adevăr, a constituit în lansarea ultimului număr al revistei „Bucovina Literară” precum și a mai multor volume, între care și cel amintit editat de către „Monitorul de Suceava”, cuprinzând o selecție din textele publicate de Mircea Radu Iacoban la „Colțul condeierului”, rubrică pe care o împarte frățește în cotidianul sucevean cu scriitorul și publicistul Cătălin Mihuleac. Titlul cărții, care a fost prezentată până acum la Suceava și la Rădăuți, s-a potrivit perfect cu modul de desfășurare a manifestării. În primul rând se cuvine să subliniez faptul că primarul municipiului Vatra Dornei, ing. Constantin Huțanu, a avut o remarcabilă prezență pe parcursul celor trei ore cât a durat manifestarea. Poate fi înregistrat ca un record județean, primarul dornean surclasându-i net pe toți edilii suceveni în ceea ce privește participarea la un adevărat maraton de lansări de carte. Dacă adăugăm și faptul că în cuvântul său Constantin Huțanu a fost cel care i-a adresat lui Ion Cozmei (inițiatorul pelerinajului literar-artistic „Din Boian la Vatra Dornei”, în care, în anul 2003, un grup de oameni de spirit au parcurs acest traseu pe urmele lui Mihai Eminescu) îndemnul de a relua acest pelerinaj, oferindu-se să pună la dispoziția pelerinilor un microbuz modern cu 20 de locuri, atunci chiar că pare de necrezut. Dar genericul volumului s-a potrivit „mănușă” și altor momente din timpul desfășurării acestei acțiuni (spre exemplu, Mircea Radu Iacoban a descoperit, după o discuție cu primarul, că între ei există o legătură familială, iar un alt invitat a mărturisit, atunci când Mircea Radu Iacoban și-a expus biografia, că este unul dintre puștii pe care scriitorul i-a urecheat pe rampa depozitului de la Ițcani, atunci când ocupa „onorantul post de paznic de noapte” ).
„Cartea asta a fost scrisă / Ca să vezi și să nu crezi”
Ceea ce a dat într-adevăr savoare întregii manifestări a fost șarja de epigrame provocată de poetul Ion Cozmei, căruia i s-a alăturat prompt scriitorul Gheorghe Vicol. Prima epigramă i-a fost dedicată desigur personajului axial al întâlnirii, scriitorului Mircea Radu Iacoban, căruia, ca bucovinean revenit acasă, Ion Cozmei i-a compus următorul catren: „ / Pe meleag bucovinean / Fiindcă azi e iar la Dorna / Mircea Radu Iacoban”. Cum prin următoarea epigramă Ion Cozmei (care s-a destăinuit că în tumultuoasa-i viață de poet a avut o anumită atracție pentru sexul frumos) i-a făcut oarecum „cu ochiul” directoarei bibliotecii, Maria Sorohan („De-ar fi acum după dorință / Ca să-mi exprim aici o preferință / Între Huțanu și-ntre Iacoban / Eu o prefer pe d-na Sorohan”), Gheorghe Vicol, aflat pe terenul său ca un cocoș în propria-i ogradă, a reacționat vizavi și de faptul că Ion Cozmei s-a prezentat cu recent obținutul titlu de doctor (în filologie): „După ce-a-nvățat să fie / Doctor, fraților, mă rog / Să fi-ajuns de meserie / Specialist…ginecolog?”. Invocând dreptul la replică, Ion Cozmei i-a servit profesorului dornean un catren amical: „Deși încă nu mi-e sete / Te iubesc, stimate Vicol / Te-aș iubi mai mult băiete / Dacă te-ar chema…Viticol”. Desigur că au fost și alte epigrame care-i vizau cu precădere pe autorii unor volume (prof. dr.Nichita Adăniloaie, col. Ioan Abutnăriței, scriitorul Gheorghe Grigorean…), dar mă opresc asupra celei rostite de Ion Cozmei la masa care a urmat apoi la hotelul „Carol”, „Și Carol însuși și-ar schimba sumanu’ / Să vadă, cu stupoare-n astă clipă, / Cum bea cu poftă vinu’ sec Huțanu / Și Iacoban cum pufăie din pipă”, pentru a încheia cu un catren, care-i aparține aceluiași prolific epigramist, referitor la cartea „pufăitorului din pipă”: „Într-o țară compromisă / cu dovezi, fără dovezi / Cartea asta a fost scrisă / Ca să vezi și să nu crezi”.