O să joace sigla?

Se împlinește o săptămână de când în fotbalul românesc (singurul din întreaga galaxie, cred, în care ce se întâmplă pe gazon aproape că nu are importanță, iar mingea este ignorată ori pur și simplu maltratata) avem un nou subiect de dezbateri aprinse: Steaua nu mai are nume, siglă, emblemă, altfel spus, nu mai are nimic. Sau are? Că doar fotbaliștii sunt tot acolo, chiar au jucat ultimul meci din turul unui campionat la sfârșitul căruia nu știm nici măcar câte echipe vor retrograda, ba chiar au și câștigat cu 1 – 0, asigurându-și astfel, cum se zice în popor, sărbători de iarnă tihnite. Hotărârea asta judecătorească este nimic altceva decât o nouă bizarerie, de pe urma căreia știm exact cine are de pierdut, dar habar n-avem cine și ce ar avea de câștigat. Oricum, se vehiculează nume de oameni și de instituții, dar și sume. Mai ales sume. Ciudățenia devine și mai mare dacă privim la părțile aflate în conflict… sau în dialog… ori în negocieri!? Fiindcă după ce s-a dat o hotărâre judecătorească, eu știu că aceasta trebuie pur și simplu pusă în aplicare. Dar e prima oară când aflu că acum urmează negocieri. Adică păgubitul, Steaua/Becali, negociază cu câștigătorul, MAPN/Steaua Nefotbalistica, termenii în care s-ar putea pișa ambele părți (!) pe hotărârea tribunalului. Mai rămâne de stabilit doar suma. În acest context, presupunând că Gigi și-ar băga picioarele în negocieri, în brand, în siglă, în culori și-n ce-o mai fi, ce ar face oare titularul acestora, cel căruia tribunalul i le-a acordat? Ar alcătui repede MAPN o echipă de burtoși, de gușați, de lunetiști și de tilicari, l-ar pune președinte pe Izmănarul guvernamental și ar porni în campania de primăvară cu gând să câștige Europa League, presupunând că s-a calificat? Ori i-ar recicla pe canotori, spadasini și boxeri? Sau și mai simplu: să dea drumul pe gazon doar siglei, pe care se știe că (pardon) când o văd, tremură de frică toți adversarii.