Titlul, în varianta cu trei de „O” reprezintă abrevierea mea pentru această ediție pe care o văd ca o Olimpiadă a Ororilor și Otrăvurilor, acestea din urmă cunoscute în lumea sportului sub gingașa poreclă de „doping”. Am lăsat și puncte de suspensie în eventualitatea că unii dintre dumneavoastră își amintesc cu acest prilej bancul ăla cu Ăla! Pentru cei care nu-l știu: cică la Olimpiada de la București, Ceaușescu rostește speech-ul de deschidere. Începe: „O, o-o, o-o-o-o-o!”, la care Leana, de alături, îi zice: „Nicule, vezi că citești cercurile olimpice!”
Ei, s-a cam dus vremea Olimpiadelor (reale sau virtuale, ca aia din banc, pe care n-am putea-o organiza nici peste 500 de ani) care însemnau realmente o bucurie planetară, un eveniment depășind net sfera și așa mare a sportului, înscriindu-se în zona spiritualității. Goana nebună după performanță cu orice preț a generat o cursă mai aprigă decât orice sută de metri plat soldată cu un nou record mondial către… chiar așa: către ce? Către o explozie a falsurilor, a furtului pe bază de medicamente, a performanței măsluite. Nu știu la câte ediții de până acum s-au înregistrat atâtea eliminări din competiție, atâtea suspendări adică, încă… înainte de a începe! De unde concluzia, încă mai tragică: sportivii nu mai iau o pastilă înainte de cursă sau de meci sau de aruncare sau săritură, ci iau permanent. Se antrenează dopați, concurează (și mai) dopați. O durere acută a sportului s-a transformat într-o boală cronică. Am avut și noi sportivi suspendați, dar iată că acum ne-am aliniat regulii în modul cel mai dezgustător cu putință: de data asta, în premieră, n-au fost prinși cu rața-n gură în timpul concursului (ceea ce este greu, dar totuși, de înțeles), ci încă dinaintea deplasării la „locul faptei”. Ba încă mai și ascunzându-se de contraexpertiză! Rușine mare.
Dincolo de faptele de sport, îmi mai este teamă și că alte porcării se vor mai petrece la Beijing, eventual chiar atentate, răpiri și alte alea, dincolo de poluarea criminală în care se îneacă orașul-gazdă și care va lăsa urme în plămânii sportivilor. Un prim semnal: deschiderea pe care o văd chiar acum, când scriu, și care nu mi se pare nici „fastuoasă”, nici „grandioasă”, ci o porcărie comunistă, soră bună cu 23 August ori cu Casa Poporului. O! O-O!
