Trăim clipele din azi sperând că mâine vor răsări altele pe pielea noastră. Dormim cu gândul ăsta înfipt în inconștient că mâine soarele va aduce în viața noastră infimă nu numai lumina lui, ci și clipe pline de viață, de speranță. Clipe dopate de ceva mai bun, mai strălucitor.
Asta nu se aplică la toți, ci doar la cei aleși. Acei omuleți care încă se bucură atunci când se trezesc în lumea asta, în timp ce omenirea e în moarte clinică.
Dar dacă ziua nu aduce nimic, oricare ar fi acel nimic, bun sau rău. Am putea să-l gustăm și apoi să-l savurăm cu nebunie în simțiri? Oare acel nimic în ce ne transformă?
Cum ar fi să-ți propui să-ți schimbi destinul începând cu lucruri simple, cum ar fi spre exemplu: să îți ceri iertare în mod public de la toți cei din jurul tău, să împarți străinilor fluturași împotriva drăceștilor anticoncepționale, să le trimiți mesaje de „La mulți ani” unor străini, să porți un tricou cu free hugs și apoi să le îmbrățișezi inima, să-i privești direct în ochi și să le trimiți gânduri nobile, să-i oferi o pâine gurii care o cere.
Atunci vibrația ta se schimbă și odată cu ea zona ta de conviețuire cu ceilalți. Te transformi într-o picătură aruncată de bună voie în marea lumii și unda ta va deschide porți din ei.
Alin Constantin CIOINEAG
