O nouă tehnologie poate transforma diverse lucruri necomestibile în mâncăruri gustoase

Așchiile de lemn, tulpinile uscate de porumb și alte deșeuri vegetale vor putea servi drept materie primă pentru obținerea de substanțe comestibile de tipul amidonului, ce vor putea intra în componența unui mare număr de alimente.
La universitatea Virginia Tech, profesorul Y.H. Percival Zhang, specialist în ingineria sistemelor biologice, lucrează intens la acest proiect.
El a pus la punct un procedeu prin care se pot obține polizaharide comestibile, de tipul amidonului, din deșeuri vegetale necomestibile pentru om, precum așchiile de lemn sau tulpinile de porumb.
Plantele sunt bogate în celuloză, substanță din care sunt constituiți pereții celulari și fibrele vegetale, cum sunt cele de bumbac.
Dar, în forma în care se găsește ea în plante, celuloza nu poate fi consumată de către oameni, digestia lor nefiind adaptată acestei substanțe.
Însă celuloza este înrudită cu amidonul; ambele sunt polizaharide (lanțuri lungi de molecule de glucoză) și au aceeași formulă chimică, diferind între ele prin natura legăturilor chimice dintre moleculele de glucoză: alfa-1,4-glicozidice și alfa-1,6-glicozidice în cazul amidonului, beta 1,4-glicozidice în cazul celulozei.
În timpul digestiei amidonului, corpul uman produce o enzimă, numită amilază, care desface legăturile chimice specifice din amidon, transformându-l în glucoză.
Legăturile chimice din celuloză pot fi de asemenea desfăcute de o enzimă specifică, celulaza, pe care, însă, organismul uman nu o produce; de aceea, oamenii nu pot digera celuloza.
Dar, dacă legăturile beta-glicozidice sunt transformate în legături alfa-glicozidice, atunci celuloza se transformă într-o pulbere albă asemănătoare amidonului, ce poate fi digerată de om. Prof. Zhang și echipa sa au reușit exact acest lucru – restructurarea legăturilor chimice din polizaharidele vegetale, cu ajutorul unor enzime specifice, care desfac legăturile 1,4 beta-glicozidice, moleculele de glucoză fiind apoi reasamblate, de data aceasta prin legături alfa.
Din proces rezultă o substanță numită amiloză, asemănătoare amidonului, cu un vag gust dulceag. Mai rămâne să fie puse la punct rețete pentru includerea acestei substanțe în preparate alimentare. Specialiștii spun că amiloza este mai sănătoasă decât unii carbohidrați folosiți azi în producerea de alimente: ea se descompune lent în tubul digestiv și se asimilează mai încet, fără a produce creșteri bruște ale glicemiei.
Specialiștii consideră că procesul – experimentat până acum în laborator – este ușor de replicat la scară industrială și că ar fi foarte ieftin. Din proces ar mai rezulta, pe lângă amiloză, etanol (alcool etilic), care poate fi folosit drept combustibil.
Procesul pus la punct de prof. Zhang ar putea astfel ajuta la rezolvarea a 2 mari probleme ale lumii contemporane – ce a alimentelor și cea a combustibililor. Celuloza este extrem de abundentă în natură (cel mai abundent carbohidrat), iar la ora actuală mare parte din ea este neutilizată. De pildă, fiecărei tone de cereale recoltate îi corespund 2-3 tone de deșeuri bogate în celuloză, mare parte fiind arse sau aruncate, în loc să fie folosite în biorafinării celulozice, arată autorii proiectului, într-un articol publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Prin metoda prof. Zhang, aceste deșeuri vegetale bogate în celuloză ar putea fi transformate în alimente. Deși, pentru moment, încă nu a fost găsit un investitor care să finanțeze construirea unui bioreactor industrial pentru acest proces, prof. Zhang crede că țări cu populații foarte mari, precum India și China, ar putea fi interesate de acest proces.