O Națională, două Naționale

Alaltăieri s-a încheiat ceea ce s-a numit „stagiul de pregătire” al Naționalei desfășurat undeva mai prin Sud. Parcă prin Antalya, deci Turcia, adică nu Grecia, Italia sau Cipru, și ele cândva favorite pentru această „oxigerane” de dinaintea sezonului primăvară-vară. S-ar cuveni să spun că am văzut ambele „meciuri- test” (ați observat că am folosit deja de 3 ori ghilimele pentru a sublinia tiparele alea verbale cretine de care se pare că nu vor scăpa niciodată nici fotbaliștii și antrenorii, nici ziariștii români) dar dacă mă întrebați ceva, lucruri simple, despre ele, zău dacă știu să vă spun ceva. Ceea ce sărea în ochi de la început a fost chestia cu „întinerirea lotului”. Așa de tare l-a întinerit Pițurcă încât cel mai bun (în statistici, cel puțin) s-a dovedit a fi în cele din urmă veteranul suprem, ăla supranumit Săgeată. Apropo: când a dat el primul gol, în primul meci, în primul minut, la una din reluări, cea luată din spatele „goleador”-ului, ecranul mi l-a umplut efectiv dosul acestuia, deși reluarea pivotării sale „magnifice” era luată de la o distanță considerabilă… Cât despre ăia tinerii, mai bine să ne facem că nu i-am văzut. Că dacă e să-ți amintești golul lui Krivoi Rog, te ia cu rău la inimă: un fundaș dreapta întors ca o clătită, un luft de fundaș central, o minge prinsă și apoi scăpată din mâini de o legumă de portar, un stângu-n dreptu’ al altui fundaș central, o degajare în propriul coechipier provenită dintr-o semi-chiflă, un ricoșeu la adversar și un șut leșinat al acestuia, la care toți ăla înșirați mai înainte s-au uitat ca, pardon, curca-n lemne! În acest timp, adevărații titulari ai Naționalei mai dau câte două goluri prin Germania, prin Franța, mai joacă prin Italia, mai prind din nou echipa prin Anglia… Ați auzit de jucătorul Bumba? Eu, pentru prima oară în viață, când a ajuns acum la Națională.