O istorie teologică a Crezului

La Editura Basilica a Patriarhiei Române a fost publicată de curând cartea cu titlul „Cred, Mărturisesc și Aștept viața veșnică“. Lucrarea pr. conf. dr. Daniel Benga descrie, într-o viziune teologică creatoare, istoria Simbolului Niceo-Constantinopolitan, plecând de la sumarele de credință ale Bisericii primare.
Lucrarea, ce conține peste 400 de pagini, dezvăluie cititorilor necesitatea cunoașterii istoriei și teologiei Crezului Niceo-Constantinopolitan, pentru ca toți credincioșii, „având credință să se supună lui Dumnezeu; supunându-se Lui, să ducă o viață fericită; ducând o viață fericită, să-și curețe inima, și cu inima curată să înțeleagă ceea ce cred“, după cum considera Fericitul Augustin. Totodată este evidențiat curajul Sfinților Părinți niceeni de a accepta elenizarea limbajului credinței (de ex. omoousios), pentru a dezeleniza conținutul acesteia și a salva revelația biblică în fața filozofiilor antice. „Cred, Mărturisesc și Aștept viața veșnică“ este o lucrare ce prezintă istoria Crezului, ca un model pentru o teologie contextuală și realistă, o teologie ancorată în provocările lumii. Sinodalii, majoritatea episcopi, nu au formulat o mărturisire de credință într-un mod teoretic, ci acest decret sinodal era pus în acord cu viața lor duhovnicească și a comunităților pe care le reprezentau și din care ei proveneau. Simbolul de credință a fost unul scris, în primul rând, cu sângele martirilor. Conceptele și termenii folosiți în formularea credinței trebuiau să redea ceea ce Sfinții Părinți înșiși au trăit și gustat prin credința în Hristos. „Erau mulți care se distingeau prin harismele apostolice, iar mulți purtau stigmatele Domnului Iisus pe trup (…) Pavel, episcopul Neocezareei, a fost lovit de furia lui Liciniu; ambele mâini i-au fost legate, folosindu-se la aceasta fierul roșu, zgârcindu-se astfel și omorându-i-se nervii de mișcare a articulațiilor. Altora le-a fost scos ochiul drept, iar alții aveau genunchiul drept mutilat. În numărul acestora era și Pafnutie Egipteanul. Într-un cuvânt, se putea vedea aici (la sinod) o mulțime de martiri strânși la un loc“ (Teodoret, Episcopul Cyrului, „Istoria bisericească“, I, 7, 3-6).
Câteva dintre subcapitolele lucrării (7.4-7; 8.2 și 8.3-8.4) au fost publicate deja. Două au fost susținute ca referate la două simpozioane internaționale, dedicate Crezului Niceo-Constantinopolitan, desfășurate la Arad și București în 2010, iar unul a fost publicat în revista „Ortodoxia“ a Patriarhiei Române.