O femeie cu dizabilități, care suferă de parapareză spastică și este de 12 ani imobilizată într-un scaun cu rotile, a sărit în tandem cu parașuta de la 3.000 de metri altitudine. Niculina Cosovanu, în vârstă de 41 de ani, din municipiul Suceava, a avut curajul să facă acest salt sâmbătă, 20 iunie, la Aerodromul din Luncani, județul Cluj, împlinindu-și în acest fel un vis din copilărie. După ce a parcurs mai bine de 300 de kilometri de la Suceava la Cluj, apoi la Aerodromul din Luncani, însoțită de cei trei copii ai ei, Andrei, elev în clasa a XI-a, Irina, elevă în clasa a VII-a, și Iustin, elev în clasa a IV-a, Niculina a dat dovadă de curaj, a dorit să le dea o lecție de viață copiilor ei, dar și altor persoane cu dizabilități, arătând că se poate, că un scaun cu rotile nu te poate izola de lume, de prieteni, cu atât mai puțin de visurile pe care vrei să le realizezi în viață. Omul care a ajutat-o să își împlinească visul a fost instructorul de parașutism al școlii Skydive Transilvania Doru Baciu.
Un om, un vis, un dar, o minune
Suceveanca Niculina Cosovanu ne-a povestit că mereu urmărea filmulețe postate pe YouTube cu salturi cu parașuta. Mereu visa că într-o bună zi va fi și ea printre protagoniștii acestei aventuri, că își va lua porția de adrenalină de la 3.000 de metri altitudine. Cu ceva timp în urmă, pe un forum l-a „întâlnit” pe instructorul Doru Baciu. Acesta având postat și un număr de telefon, suceveanca l-a contactat și i-a spus care este visul ei din copilărie, acela de a sări cu parașuta. Instructorul Doru Baciu, fără nici o ezitare, a spus „da, poți să faci asta”.
„Faptul că din prima mi-a spus da, completând că nu mă costă nimic, m-a făcut puțin neîncrezătoare. Nu mă cunoștea, i-am spus că sunt într-un scaun cu rotile, iar el, la fel, mi-a spus că nu este nici o problemă, poate să mă ajute să-mi împlinesc visul. Mi s-a părut puțin ciudat și am mai dat niște telefoane să văd cine este acest om, dacă este de încredere. Tot ce îmi spusese era adevărat. Am revenit cu un telefon și chiar i-am spus că l-am «verificat», dar că tot ce mi-a spus este adevărat și nu am motive de îngrijorare. Mi-a spus să aleg ziua în care vreau să vin la Cluj și asta a fost tot. Nu m-a costat nici un leu”, ne-a povestit Niculina.
„A fost o poveste frumoasă, cu început și sfârșit, cu happy-end”
Cu drag își amintește Niculina acum, după ce a făcut saltul cu parașuta, că atunci când era mică a improvizat din hârtie o parașută, atât de mult își dorea să zboare. Niculina Cosovanu mai zburase o singură dată cu avionul, când era copil, împreună cu părinții, de la Constanța la Suceava.
„Când am urcat sâmbătă cu un avion de mici dimensiuni până la 3.000 de metri a fost altceva. M-am trezit deasupra unor nori albi, imaculați, mi s-a părut că sunt deasupra Antarcticii și parcă așteptam să văd urși polari. Când am sărit a fost o senzație greu de descris în cuvinte. În avion eram cinci persoane, unul dintre pasageri fiind fiul meu cel mare, Andrei, căruia am vrut să-i fac o surpriză, pentru că nu mai zburase niciodată cu avionul. Toți oamenii care m-au ajutat să fac acest salt m-au încurajat, erau zâmbitori, mi se părea că trăiesc un vis din care nu voiam să mă mai trezesc. A fost o poveste frumoasă, cu început și sfârșit, cu happy-end, pe care o recomand tuturor oamenilor care chiar își doresc să sară cu parașuta de la mare altitudine. Chiar dacă durează doar câteva minute, 5-6 minute, este o trăire atât de mare încât ți se pare ireal. Le mulțumesc tuturor oamenilor care au făcut posibilă această aventură a mea, mai ales instructorului Doru Baciu”, ne-a povestit ieri Niculina Cosovanu.
„Scaunul cu rotile a devenit parte din viața mea”
Deși se deplasează într-un scaun cu rotile, Niculina Cosovanu lucrează la Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou” Suceava și vrea să fie văzută de cei din jur ca un om normal, apreciat pentru munca pe care o face. „În urmă cu 12 ani am fost diagnosticată cu scleroză multiplă, am făcut tratament pentru acest diagnostic, dar în urmă cu cinci ani am aflat că nu am avut niciodată scleroză multiplă, ci boala Lyme (provocată de mușcătura de căpușă). Am urmat un nou tratament cu foarte multe antibiotice care trebuia administrat cu mulți ani în urmă. În prezent am stopat evoluția bolii, dar am o parapareză spastică, picioarele și mâinile îmi sunt amorțite și sunt imobilizată în scaun cu rotile. În continuare merg zilnic cu taxiul la serviciu, unde am primit o muncă de birou pe care să o pot realiza fără mult efort fizic. Ceea ce fac este să întocmesc certificate de naștere la nou-născuți. Mulțumesc mult Spitalului Județean de Urgență «Sf. Ioan cel Nou» Suceava pentru înțelegere, pentru sprijinul acordat în toți acești ani și colectivului de cadre de la spital care mi-au fost mereu alături. Scaunul cu rotile a devenit parte din viața mea, pentru că și la serviciu și acasă mă deplasez tot cu ajutorul lui. Cu toate acestea, mă bucur de fiecare zi pe care mi-o dă Dumnezeu, mă bucur de copii, de familie, de tot ce mă înconjoară”, s-a destăinuit Niculina Cosovanu.
Echipament special pentru suceveancă
Instructorul de parașutism Doru Baciu a explicat pentru Transilvania Reporter câteva dintre ajustările pe care le-a făcut echipamentului de zbor în tandem. „Ce a trebuit să fac în plus în privința hamului cu care este legat orice elev sau alt pasager în timpul unul salt în tandem a fost să prind cu un sistem de chingi gleznele și genunchii pentru ca picioarele să nu fluture în aer în stânga și în dreapta și pentru ca genunchii să nu se depărteze. Am mai făcut un sistem de scripet, de legare a picioarelor, prins de chinga de la brâu pentru a putea să îi trag pasagerei genunchii și picioarele astfel încât să pot să aterizez eu prima dată. Aceasta a fost singura adaptare. Doamna Niculina Cosovanu a avut forță de la brâu în sus și coordonarea a fost foarte bună. La persoanele care nu au forță în mâini este necesar ca mâinile să le prindem la piept”, a declarat Doru Baciu.
„Oamenii tind să-și depășească limitele și noi încercăm să fim mijlocitori în tot acest proces”
Pentru membrii clubului de parașutism Skydive Transilvania saltul sucevencei a fost o premieră pe care își doresc să o repete de câte ori vor exista doritori care să îndrăznească să sară cu parașuta indiferent de incapacitatea fizică în care se află. „Dorim să oferim posibilitatea de a sări cu parașuta tuturor persoanelor care își doresc teoretic să sară, dar care nu au crezut vreodată că se poate. Important este ca persoanele să aibă discernământ, aceasta ar fi singura condiție. Încercăm să aplicăm reduceri, dar vrem să căutăm și anumite sponsorizări sau donații și cu ajutorul lor să contribuim la împlinirea anumitor visuri. Oamenii tind să-și depășească limitele și noi încercăm să fim mijlocitori în tot acest proces”, a explicat Doru Baciu, instructor de parașutism la Skydive Transilvania, pentru Transilvania Reporter.
„Optimistă că pot să duc o viață cât de cât normală”
Niculina Cosovanu a demonstrat că orice dizabilitate se poate transforma în abilitate și că o persoană cu dizabilități are dreptul să viseze, are dreptul că își atingă și cele mai nebănuite dorințe cu ajutorul oamenilor de bine, care îi înțeleg suferința, dar și dorințele și au amabilitatea să o ajute. Suceveanca ne-a spus că își dorește în continuare să fie „o soție și o mămică pe care se pot sprijini cei dragi de acasă. Copiii mei sunt premianți și mă bucură în fiecare zi. Întreaga familie îmi este alături. În acest moment fac doar recuperare, nu mai iau antibiotice și nici un alt tratament, după ce ani de zile am fost internată în mai multe spitale din țară și din străinătate, unde mi s-au pus diverse diagnostice. Rămân imobilizată în scaun cu rotile, dar optimistă că pot să duc o viață cât de cât normală”, a completat suceveanca.
