O despărțire între prieteni

Marți după amiază, cînd încă erau vii ecourile colindelor din seara Sfintei Sărbători a Crăciunului, la sediul Uniunii Ucrainenilor din România -Ținutul Bucovina s-a petrecut un moment care se cuvine consemnat, întrucît, pe lîngă faptul că marchează destinul unei familii, își pune amprenta asupra relațiilor care s-au statornicit între Consulatul General al Ucrainei la Suceava, comunitatea locală și județeană, precum și a celorlalte 11 județe din raza de competență a respectivei instituții consulare și, bineînțeles, a minorității etnice ucrainene din acest areal. Este vorba de încheierea misiunii diplomatice în calitate de consul general al Consulatului General al Ucrainei la Suceava a lui Vasyli Boeciko, cel care, ca prim reprezentant diplomatic al statului ucrainean în acest teritoriu, a contribuit cu deschidere, „cu echilibru și eleganță” (cum remarca „jupânul” Roman Istrati în alocuțiunea rostită în acea după amiază de despărțire) la consolidarea legăturilor de prietenie și bună vecinătate dintre două state democratice care și-au propus și fac eforturi să se integreze în marea familie europeană. Dar dacă uzajul protocolar al unui asemenea moment impunea prezența unor oficiali, a reprezentanților comunității etnice ucrainene bucovinene, a oamenilor de afaceri care s-au înscris în schimburile comerciale dintre România și Ucraina și a jurnaliștilor, pot spune fără să greșesc (întrucît martor îmi stau cuvintele rostite de toți cei care-au participat la această ultimă întîlnire cu familia Boeciko) că cei care s-au întrunit în elegantul salon multifuncțional al UUR-Ținutul Bucovina (în care cu puțin timp în urmă a fost inaugurată Galeria „Taras Șevcenko”, care găzduia acum pe simeze o expoziție foto cu imagini de la recenta tabără de creație de la Kiev la care au participat artiștii plastici Anghel Vasile Siminiuc și Ioan Bodnar) aveau o calitate mult mai prețioasă, și anume cea de prieteni. Pentru că prieteni s-au mărturisit a fi și vicepreședinții Consiliului Județean Suceava, Stela Acatrinei și Eugen Uricec, și viceprimarul Angela Zarojanu, și primarii Mihai Frunză din Rădăuți și Vasile Tablan de la Siret, și oamenii de afaceri Alice și Mihai Găinariu sau vicepreședintele Patronatului IMM, Nicolae Preutesi, ca să nu mai spun de gazde, prim vicepreședintele UUR și președintele UUR-Ținutul Bucovina, Ioan Bodnar, prim vicepreședintele Vasile Mehno și vicepreședintele Ioan Bodnariuc. Numărul prietenilor familiei Boeciko îi cuprinde însă și pe șeful Direcției pentru Cultură, Aurel Buzincu, și pe consilierul Viorel Seredenciuc, și pe directorul Complexului Muzeal Bucovina, Constantin Emil Ursu, și pe inimosul galerist sucevean Viorel Holovciuc, și pe directorul Liceului Particular nr.1 din Suceava, Dan Lohănel, și pe pictorul Anghel Vasile Siminiuc și pe cel care, etnic ucrainean bucovinean fiind, i-a închinat lui Eminescu un centru documentar la Călinești, Florin Usatiuc…și încă mulți, mulți alții. Așa cum a subliniat un oaspete din Ucraina, deputatul N.F. Kruți, numărul mare de prieteni se datorează, cu siguranță, „bunelor relații pe care le-a instituit Vasyli Boeciko cu toți cei cu care a colaborat”. „Vasyli Boeciko a lăsat aici o parte din inima și sufletul său”, a precizat el. „Le va fi foarte greu celor care vor veni după el să stea la înălțimea pe care a fixat-o Vasyli Boeciko”, a spus Aurel Buzincu, iar Roman Istrati l-a circumscris zicalei „omul sfințește locul”. Desigur că n-au lipsit momentele de emoție, de schimb de daruri și amintiri, dar și de căldură sufletească manifestată prin cîntece romantice și colinde interpretate de duetul Sorin Ursan și Ovidiu Donisă, dar și de familia Vasyli și Nadia Boeciko. A fost o despărțire între prieteni într-un moment care ne-a amintit de o altă plecare în acest an, din păcate definitivă dintre cei vii, a lui Ștefan Tcaciuc, sub al cărui portret, în zi de Sf. Ștefan, s-a adus un omagiu și s-au păstrat cîteva momente de reculegere.