„O adevărată familie!”

Nu-i așa că nu sunt eu singurul din țară care s-a săturat până în gât de povestea aia cu „marea familie tricoloră”? Cu varianta „o adevărată familie” cu tot. De când mă știu eu spectator de fotbal, și să tot fie o jumătate de veac și ceva, pe meleagurile românești noi nu alcătuim niciodată echipe naționale, indiferent că e vorba de fotbal, handbal, cuțchi sau șotron, ci doar familii. Mari și, desigur, adevărate. Nu ne preocupă mai deloc soluțiile tactice cu care să dăm peste cap jocul ălorlalți, ci doar unitatea și mărimea „familiei tricolore”. De aici, comentariul se poate întinde în toate direcțiile. Una din ele ar putea fi aceea că mulți dintre jucătorii adunați (da, da, așa e corect, nu „selecționați”) la Națională, și o spun cu toată compasiunea, probabil că n-au avut niciodată o familie: nici în copilăria grea („plină de privațiuni” e sintagma deșteaptă, din lemn de ăla bunu’) când tata, dacă era cumva cunoscut, dădea pe-acasă doar între două țuici, ca să-și altoiască întreaga familie, inclusiv pe viitorul internațional aflat pe atunci la vârsta mucilor în bărbie, nici la vârsta afirmării sportive, când, între două cantonamente, cei mai hotărâți dintre ei s-au pus pe întemeiat familii… care cu Laura Andreșan, care cu Gina Pistol, care cu juma’ de Bambi, mă rog, ca băieții dornici de a-și întemeia „celula de bază a societății”. Nu e vina lor că doamnele nu rezistă stresului casnic și că, pardon, cantonamentele fiind lungi (nu și groase!) se văd cel mai adesea silite să-și suplinească lipsa selecționatului cu câte vreo doi, trei flăcăi mai puțin talentați cu mingea (nu cu…), din moment ce nu au parte și ei de cantonamente. Ca în orice familie, evident că și în asta „mare”, „adevărată” și ptiu!, că uitai, și „unită”, tatăl este, desigur, un exemplu. Iar cum tatăl Naționalei e domnul Pițurcă, de ce ne-ar mira că ăștia micii îl copiază cât pot mai bine? Adică sunt muți în relația cu presa (poate-i mai bine așa, că dacă deschid gura…), fac antrenamente pe furiș și, ca să-și umple timpul cu ceva, se mai înjură între ei, așa, ca între frați! În rest, familia-i unită.