Numărul cetățenilor români înregistrați în sistemul irlandez de servicii sociale, care permite ocuparea unui loc de muncă, a scăzut în 2009 cu mai mult de jumătate, din cauza situației economice dificile din această țară, relatează cotidianul The Irish Times, în ediția electronică.
În pofida acestui fapt, românii reprezintă un subiect de speculații atunci când este vorba despre locuri de muncă. Ei sunt liberi să călătorească în întreaga Uniune Europeană, dar nu au dreptul să lucreze unde doresc.
„Românii, care au sosit cel mai recent, se află acolo unde erau polonezii în urmă cu șase ani”, afirmă Mariusz, un rezident polonez care trăiește în comitatul irlandez Kildare. El susține că românii nu au nici o putere de negociere și fac competiție neloială altor muncitori imigranți, acceptând sume cu mult sub salariul minim. „Nu am nici o problemă cu ei, chiar nu am. Așa eram noi (polonezii, n.red.), doar în urmă cu câțiva ani. (…) Polonia este Manhattan pentru români. Ce credeți că este Irlanda pentru ei?”, se întreabă polonezul.
Piaras MacEnri, profesor de imigrație la Universitatea College Cork, descrie fenomenul de „subculturi multiple”, care, extrapolând statisticile internaționale, ar putea viza o zecime din populația imigrantă. El este de părere că mulți români „sunt atrași într-o întreagă lume a pieței negre”. Dar sistemul de reglementare este atât de inadecvat, încât astfel de situații se pot dezvolta și pot persista, exacerbate de noua religie potrivit căreia un post de muncă trebuie păstrat cu orice preț. Într-o astfel de atmosferă, preocupările privind legislația muncii și drepturile muncitorilor „au fost excluse din agendă”, potrivit lui MacEnri.
