Nu vârsta, ci rugina!

Cu câteva zile în urmă, mai precis marți seara, am așteptat cu sufletul la gură un eveniment sportiv nu foarte mediatizat la noi, dar de interes maxim pentru iubitorii unui sport absolut minunat pentru cei care au apucat să-l îndrăgească: snooker. Urmăresc de mai bine de 25 de ani toate transmisiile din acest sport și am făcut în timp veritabile pasiuni pentru câțiva jucători, vreo trei, în frunte desigur cu fabulosul Ronnie O’Sullivan, un spectacol în sine, un personaj atipic, dezlegat complet, comparabil poate doar cu Ilie Năstase, Ibrahimovici ori Gicu Dobrin în privința spectacolului total pe care îl oferă la fiecare apariție a sa. Ronnie deține niște recorduri, unele, zic eu, de neegalat, cum ar fi cel de viteză: a reușit break-ul maxim, adică 147 de puncte, în… 5 minute și 8 secunde! Altfel spus: 308 secunde pentru a introduce 36 de bile în buzunarele mesei, deci câte o lovitură reușită la fiecare 8 secunde și ceva! E neverosimil. Numai alergatul în jurul mesei și timpul cât rulează bila în timpul loviturii duc în principiu la un total mult mai mare. Am avut norocul să fi văzut atunci live breakul lui Ronnie, și pot să vă spun că în clipa când bilaalbă se oprea, Ronnie era deja așezat pe masă și o lovea, fugind apoi fix în locul unde știa că se va opri. Nu vămai spun și că ultima lovitură, la bilaneagră, a executat-o cu mâna stângă! Ei bine, Ronnie este de 6 ori campion mondial, numai că mai există un jucător care are cu un titlu mai mult, 7 în total. Recordmanul se numește Stephen Hendry și s-a retras acum 9 ani, când avea 43, deținând încă alte recorduri pe care, probabil, Ronnie nu se lasă până nu i le bate. Unul era al numărului de breakuri de peste 100 de puncte, numite „centuries” în terminologia snooker-iștilor: Hendry avea 775 la retragere. Ronnie i l-a bătut după vreo doi ani, parcă, iar între timp a ajuns la (țineți-vă bine!) 1097! Sunt jucători care în 30 de ani de snooker ajung la vreo 60-70! Tot Hendry avea 11 break-uri maxime. Ronnie are acum 15, cu tot cu ăla în viteză maximă! Ei, cum ziceam, toată lumea snooker-ului abia aștepta să-l vadă pe Hendry la revenire, mai ales că, în principiu, mai poate juca mult și bine. Numai că am văzut un altfel de Hendry decât eroul de pe vremuri: timorat, nesigur, fragil. O dezamăgire apăsătoare. Poate că a fost doar un accident. Vom vedea. Se pare că cei 9 ani de ședere au însemnat multă ruginăadunată, de care poate scăpa. Dar dacă nu?