Nu te pui cu tradiția

În fotbalul serios, jucat după reguli și norme de la care nu se abdică în nici o situație, există o teorie al cărei adept este unul dintre cei mai buni comentatori de fotbal din lume: Traian Ungureanu, actualmente europarlamentar și editorialist la Gazeta Sporturilor. Traian zice că într-o partidă decisivă, fie ea chiar o dublă manșă, în imensa majoritate a situațiilor, câștigătoare va fi echipa care are în spate o tradiție consistentă: titluri naționale, trofee internaționale, pedigree adică. Iar adversarul, indiferent de calitatea lotului la momentul confruntării, de rezultatele din acea perioadă, de forma eventual excepțională, are șanse minime de a trece mai departe sau de a câștiga trofeul, dacă e vorba de o finală. Exemplele pe care le aduce Traian Ungureanu sunt cu precădere din Anglia, al cărei fotbal îl cunoaște mei bine decât mulți alții din perioada în care a lucrat la BBC. Ideea ar fi că între un Manchester United sau Liverpool puse să joace contra lui Chelsea, să zicem, în nouă din zece cazuri Chelsea nu ar avea nici o șansă. Fiindcă îi lipsește tocmai pedigree-ul. Oricâte sute de milioane ar investi Abramovici, oricât de buni ar fi jucătorii pe posturi, echipei îi lipsește obișnuința victoriei la nivel mare, neexistând în istoria clubului vreo performanță anterioară pe care să se sprijine. Contestabilă sau nu, teoria are logica ei, dovadă chiar Chelsea, despre care vorbeam: a cumpărat tot ce era de cumpărat, inclusiv antrenorul cu cea mai mare cotă de piață, dar n-a reușit să pună în vitrină Champions’ League. Cam la fel se prezintă acum lucrurile cu Manchester City, un alt conglomerat de superfotbaliști, dar pe care (pot să pariez orice sumă) nu-i vom vedea câștigând campionatul, deși au stat vreme îndelungată pe primul loc. Chiar dacă i-a bătut pe United cu 5-0 prin toamnă, iată că acum pe locul 1 nu e City, ci United. Săptămânile astea s-a făcut mare caz de calificarea unor ciprioți în sferturile Champions’ League. Bravo lor. Dar dacă e cineva care să creadă că-i poate vedea și în semifinale, se înșală groaznic. De aici încolo nu mai e loc de întâmplare, formă de moment, noroc, lot de jucători. E vorba de tradiție. Și cu asta nu te poți pune.