În urma unui sondaj realizat în capitală, a reieșit faptul că 40 % din tineri sunt nesiguri pe ei și se consideră lipsiți de valoare. Proasta comunicare din familie și problemele financiare sunt principalele cauze identificate de sociologi. De aici și până la contactul cu substanțele periculoase nu este decât o scânteie de curiozitate.
L-am cunoscut pe Sebastian vara trecută, un tânăr bucureștean voluntar activ în cadrul Programului Alcoolul și Violența transformă coșmarul în Realitate. Printre numeroasele teme pe care le-am abordat, s-a numărat și consumul de droguri. Datorită ochiului minuțios pe care mi l-am format, am observat că Sebastian a devenit anxios, deși până atunci fusese sufletul întrunirii. În cele din urmă am aflat că era una dintre victimele drogurilor și l-am convins să-mi răspundă la câteva întrebări.
BLIND DATE
Reporter:Când ai intrat în lumea drogurilor?
Sebastian: Nu cred că există o dată. Am intrat timid…evident, era o lume necunoscută. Cu aproximație, cred că sunt doi ani de când a început calvarul.
R: Câți ani aveai atunci?
S: Mai mulți decât au cei care încep să se drogheze astăzi. 16.
R: Cum ai descoperit această lume?
S: Acum un an spuneam datorită prietenilor, iar acum spun din cauza anturajului. Bineînțeles că un rol definitoriu l-a avut curiozitatea. Îmi puneam adesea întrebări de genul : Cum e să zbori (îi auzeam pe alții)? Care e senzația aceea unică despre care vorbește toată lumea din jurul meu? Asta se întreabă, de obicei, un tânăr înainte să cadă în mrejele substanțelor interzise.
R: Care a fost prima ta experiență?
S: A fost o senzație… unică. Eram într-un parc cu gașca, spre seară, iar ceilalți își împărțeau dozele. Până în acea zi mi-au oferit de nenumărate ori acele prafuri, pe care le refuzam, însă în acel moment eram foarte stresat. Știam că au efect de relaxare. Și…am tras pe nas…țin să menționez că mi-era o frică teribilă. Ceilalți mă felicitau că am cedat, eram în centrul atenției…chiar mă simțeam foarte bine. După aproximativ 2-3 minute am început să râd incontrolabil, trăiam o stare de euforie și relaxare în același timp (e ca atunci când bei ceva dulce-amar), eram incoerent și bulversat.
VICII ȘI DELICII
R: De unde îți procurai substanțele?
S: De la prieteni. Mereu mă sunau amicii și-mi spuneau că au ceva. Niciodată nu am cumpărat sau nu am fost nevoit să merg la un dealer.
R: Îți amintești ce făceai sub influența drogurilor?
S:Când eram cu prietenii cântam la chitară, îți închipui ce sunete scoteam. Știu că în acea perioadă mi-am distrus și chitara. Cred că acesta a fost primul semn prin care părinții și-au dat seama că ceva e în neregulă cu mine.
R: Ce modalitate de consum preferi?
S: Le-am încercat pe toate. Când spun toate, mă refer la trasul pe nas, fumatul, inclusiv intravenosul.
R: Există vreo diferență?
S: Categoric! Un începător nu prea își dă seama, dar diferențele există. De exemplu, fumam câte un joint. La următorul mi se făcea rău. Aveam impresia că nu era același lucru. Trasul pe nas îți dă o senzație unică. Există un ritual al ierbii foarte interesant…de la procurare până la rularea în foiță…o adevărată aventură. Am încercat o singură dată și seringa. A fost îngrozitor. Numai când mă gândesc mi se face rău, plus că riscul e 90 % să te alegi cu un microb sau cu o boală ce te poate lăsa cu sechele pe viață. Am avut un prieten care s-a ales cu HIV…acum e prin străinătate…nu m-am mai întâlnit cu el.
R: Ți s-a făcut vreodată rău?
S: Da…doar atunci când depășeam doza. Nu prea mi-a fost rău, pentru că dozele erau regulate.
R: Vorbești de doze regulate. Ce înseamnă asta?
S: Nu am început direct cu drogurile. Am luat iarbă la început…de fapt a fost o ascensiune. Am urcat o scară pe care o respectă cei care au un mentor. În toate există o persoană care te îndrumă, să știți asta. Odată ce intri, cu greu vei reuși să te eliberezi.
CHALLENGE
R: Cum te-ai îndepărtat?
S:Da! Corect spus îndepărtat. Primele consecințe ale consumului de droguri au fost rezultatele proaste de la școală. Din elevul cu coroniță am ajuns cel mediocru. Profesorii s-au revoltat, părinții au intervenit. Așa cum amintirea acelui ac de seringă mă face să-mi neg existența de până acum, tot așa și lipsa acelui praf sau a țigării mă paralizau. Nu-mi simțeam picioarele, mâinile îmi amorțeau, tremuram, nu puteam să țin un pix, iar de pahar nici nu poate fi vorba. Mi s-au îngălbenit unghiile, la fel și corneea. A urmat avalanșa de psihologi…am crezut că nu mai scap de ei. Bineînțeles că am vizitat și spitalul, dar prefer să nu mai vorbesc despre asta.
R: Ai simțit vreodată nevoia să mai consumi?
S: Absolut! Am intrat în jocul lor. Drogurile pun un pariu cu mintea și îl câștigă aproape de fiecare dată. Îți fac o mărturisire pentru că știu că mă vei ține sub anonimat…am mai consumat, însă dintre acele substanțe ușoare.
ÎN LOC DE FINAL
R: Copiii, tinerii, adulții nu acceptă, în general, sfaturile, de aceea nici nu-ți voi cere să dai vreunul. Însă, te rog să ne spui părerea ta despre droguri.
S: În primul rând vă sugerez să nu vă băgați; suntem deja prea mulți! În al doilea rând, e o lume extrem de periculoasă. Ieși din realitate, nu mai comunici normal, totul e codat, ascultat, interpretat. Ești urmărit! Te simți încătușat atât fizic, cât și psihic. Argumentele sunt nenumărate… Greșeala cea mai mare o fac mijloacele de comunicare în masă. Acest subiect e mult prea mediatizat. Tinerii sunt curioși și fac exact ceea ce le este interzis.
Rar mi s-a întâmplat să-mi pierd graiul în fața unei destăinuiri. Am învățat ceva din această poveste? Totul constă în a da sfaturi?
Sebastian mi-a mai spus ceva… Înainte să judeci, încearcă să ajuți!
Iulia ROMAN
