Nu putem trăi fără Sfânta Împărtășanie

Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua de apoi“ (Ioan 6, 53-54). Fără împărtășirea cu Sfintele Taine nu putem trăi cu adevărat în Hristos, nu putem avea viață în noi, nu ne putem mântui. Căci zice Mântuitorul: „Trupul Meu este adevărată mâncare și sângele Meu adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el“ (Ioan 6, 55-56). Hrănindu-ne cu Hristos din Sfintele Taine creștem duhovnicește și putem astfel deveni una cu El.
Sfânta Împărtășanie nu o pot primi cei care trăiesc în păcate de moarte deoarece aceste păcate alungă de la noi harul Duhului Sfânt, despărțindu-ne deci de Hristos și de Biserică.
Atunci când păcătuim grav, când a trecut o perioadă de timp mai mare de la ultima împărtășanie, sau avem păcate care ne mustră conștiința, ne spovedim, facem canonul de pocăință și apoi ne reintegrăm în Biserică prin Sfintele Taine.
Nimeni nu este vrednic să primească Sfintele Taine ale lui Hristos, dar asta nu înseamnă să nu ne mai împărtășim deloc sau să păcătuim în continuare. Sfânta Împărtășanie este adevărată mâncare și adevărată băutură pentru suflet, care ni se dă „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci“.
Așa cum trupul nu poate trăi fără mâncare și fără băutură, nici sufletul nu poate trăi cu adevărat fără Sfânta Împărtășanie.
De Sfântul Trup și de Sfântul Sânge ne apropiem cu pace în suflet și cu conștiința nevredniciei. Doar așa Sfintele Taine lucrează la tămăduirea noastră. Degeaba ne împărtășim des sau rar dacă nu ne luptăm prin rugăciune și înfrânare să ne curățim de patimi. Iar dacă ne împărtășim cu nepăsare sau în stare de păcate de moarte suntem „furi“, precum Iuda cel care L-a vândut pe Hristos, și ne afundăm și mai mult în păcate, fiindu-ne împărtășirea spre osândă.
(sursa: Ziarul Lumina)