Nu, nu-i ghinion

Norocul e în continuare de partea mea: concertul Nightlosers de la Câmpulung m-a ferit de a asista în direct la noua demonstrație de împiedicări a împiedicaților lui Pițurcă. Aproape că mă ia cu dureri de inimă ideea că diseară, aflându-mă cam fără treabă, pe unul din cele două televizoare o să urmăresc circul cu Grecia (că pe celălalt oricum o să văd un meci chiar de fotbal, din barajul pentru Euro), la care idiotul poreclit selecționer anunță schimbări masive de lot față de panarama de vineri. Chestia e tare rău și probabil că prinde la ăia (or mai fi vreo 3 cu totul!?) care încă mai cred că derbedeul o fi chiar selecționer: de fapt, ce vrea să spună Pițurcă e că ăia care au jucat vineri au fost parașutați, teleportați, aduși la Națională de nu se știe cine, iar abia azi or să joace ăia pe care geniul pițurcian îi pregătește pentru abordarea noilor preliminarii având ca obiectiv o nouă necalificare, că așa zice contractul penal încheiat cu patronul tuturor tâlhăriilor din fotbalul nostru, Nașu’, că primul obiectiv e calificarea la Euro 2016. Mondialele din Brazilia? Ducă-se!… că noi și la retragerea lui Ronaldo, anul ăsta, am trimis acolo tot niște maimuțe, nu fotbaliști. Cât privește penaltiul ratat de Raț, nu, nu-i ghinion: este știință pură. Știința, îndelung exersată, de a ți se rupe-n paișpe de imn, de drapel, de țară, de spectatori în ultimă instanță. Așa cum idiotul de la cârma echipei i se fâlfâie de orice, mai puțin de sacul de bani nemunciți pe care îi încasează fraudulos pentru a-și bate joc de noi toți, tot așa și „fotbaliștilor” aduși de el, că doar n-or fi mai proști (că nici nu se poate!). Weekendul început atât de urât mi l-au salvat însă niște sportivi adevărați, niște domni între domni, practicanți ai unor sporturi în care muhaelele de tip pițurcian n-au ce căuta nici în tribune, că oricum nu înțeleg ce se vede acolo: e vorba de snooker (termenul din Belgia) unde i-am văzut la lucru pe „moșnegii” Jimmy White și Alan McManus, cu o finală câștigată de ăla micu’, Judd Trump, în fața lui Ronnie O’Sullivan, și tenis, într-o finală, la Paris, unde domnul Federer l-a desfigurat pe domnul Tsonga, câștigând (pentru prima oară în carieră!) turneul de la Paris. La peste 30 de ani și aproape 70 de milioane de euro câștigați din turnee de tenis, Federer e mai vioi și mai proaspăt decât toți ăia ai lui Săndoi și Pițurcă la un loc.