Dacă aveați cumva imaginea (sau doar speranța) că schimbarea de selecționer va fi un proces lin și liniar, că în prima zi de după plecarea lui Rădoi va fi o înghesuială de nedescris la ușa lui Burleanu și că va fi chiar o provocare alegerea celui mai bun dintre cei buni, înseamnă că ați poposit de curând pe meleagurile astea și că acolo la dv, pe Marte sau Jupiter, lucrurile sunt diferite de cele de pe Terra (și încă mai diferite de cele de aici, din țară talentelor crescute adesea cu ce oferă stâna proprie!). Am asistat zilnic la dezbateri în studiourile televiziunii „de specialitate”, unde comentatori, antrenori, foști arbitri, patroni, fotbaliști retrași sau activi, bașca MiticăDragomir (dezgropat numai la ocazii cu adevărat importante, caaceasta!) își dau cu părerea, fac speculații și pronostichează cine va prelua echipa reprezentativă… desigur, spre a o duce către noi și tot mai răsunătoare ratări! Că doar nu-și imaginează cineva că ne paște vreo calificare, la orice competiție, în următorii 20 sau 30 de ani! A spus-o de altfel însuși dl Gheorghe Hagi, care cică ar fi fost unul dintre cei căutați de dl preș. de la FRF spre a i se oferi postul pe care (dacă nu sunt lovit de Alzheimer, și vă jur că nu sunt!) de ’j’ de ori l-am auzit behăind că și-l dorește! Iar cei din jurul său au făcut mereu lobby pentru asta. Ei, bine, dl Hagi și-l dorește numai când… nu i se oferă! Fiindcă dacă e chemat să-l preia, o dăcotită: că echipa, că-i antrenor la club, că el e și acționar acolo, și că pentru a pleca la Națională tre’ să vândă Farul sau Viitorul, sau el știe ce, că se creează incompatibilitate, chestii d-astea… Nu pot să-l înghit pe Burleanu, dar zău că n-aș vrea să fiu în pielea lui acum. Sigur că e cumva presat, dar decât să se tot încurce cu domni frustrați (altfel geniali foști fotbaliști) precum domnul Hagi, domnul Mutu, domnul Rădoi, nu mai bine face un brainstorming cu câțiva pricepuți și aduce, în loc de ăștia toți, chiar un antrenor?