Nu locul, jocul!

Vă spun sincer că nu m-am așteptat nici un pic ca Molde să aplice procedeul (credeam eu, tipic românesc) de a-și menaja titularii într-un meci de cupă europeană pentru a-i avea odihniți în campionat. Chiar îmi spuneam că așa ceva este posibil doar în țările sărace ori la echipele tot așa, unde simpla prezență în cupele europene asigură bugetul pe următorul an competițional. Dar nu și la o echipă din Norvegia (ba aflată și în proprietatea unui individ extrem de bogat), țară unde nivelul de trai este în top ten-ul mondial. Iată însă că aproape imposibilul s-a petrecut, Steaua având de înfruntat o altă Molde decât cea pe care o văzusem în meciul cu Copenhagen, o echipă de copii, altfel una foarte validă, cu o condiție fizică remarcabilă și cu un joc care în alte condiții ar fi pus probleme majore oricărei echipe românești, inclusiv Stelei din edițiile anterioare. Ceea ce vreau să subliniez este condiția fizică absolut excepțională a fotbaliștilor Stelei, cu totul neobișnuită la echipele românești. Aici cred că este marea realizare a lui Reghecampf și a celuilalt neamț, preparatorul fizic. De fapt, dacă stau să mă gândesc, Steaua de acum se poate compara doar cu o singura echipă din întreaga istorie a fotbalului românesc: cu … Steaua! Adică aia din perioada 1986-1989, când cheia performanței era tot preparatorul fizic. Trecând la jocul propriu-zis, să observăm că acesta se desfășoară într-o viteză (tot atipică la echipele noastre) net superioară, comparabilă cu ceea ce vedem la alde Barcelona sau Real. Se lovește mult (și bine!) mingea „din prima”, iar ocaziile create sunt incomparabil mai multe decât golurile înscrise. Asta înseamnă pur și simplu că se ratează foarte mult. Ciudat e și „omul de gol”, numitul Rusescu, cel care după alură pare mai degrabă bucătar, nu fotbalist. Având însă imaginea „Dințosului” încă proaspătă în memorie, problema nu mai pare atât de gravă, cu atât mai mult cu cât Rusescu înscrie constant prin niște execuții adesea memorabile. Una peste alta, mă declar încântat nu neapărat de locul Stelei (1, cu 3 puncte avans) în grupă, ci de jocul ei. Calificarea, zic eu, e deja rezolvată. S-o vedem și la primăvară, deși cred că o să joace în Europa League până hăt, spre sară.