Nu-i vinovat cretinul

Au așteptat cu sufletul la gură meciul ăla. Nu de alta, dar jucasem la pariuri 1 pauză cu 1 final, în ideea că Petrolul, montat după victoria din Cupă contra Astrei, va da năvală peste Steaua din primul minut. De dat năvală, a dat, dar nu în primul, ci în ultimul minut. Iar ca bancul ăsta prost să semene cu ălea bune de la Radio Erevan, mai trebuie adăugat că a dat năvală… prin reprezentanți ! Adică nu fotbaliștii, ci spectatorii Petrolului, că cică cretinul ăla nu era singur, mai săriseră vreo doi spre teren, dar s-au oprit cumva. Nu cred că i-a oprit cineva, că doar malacii ăia erau veniți să spargă semințe, nu să intervină în caz de. Apropo: cum poate, oare, un bivol din ăsta, cântărind un chintal, să fugă după posibilii infractori?Răspuns: nu poate, fiindcă primii doi bivoli au ajuns la locul faptei numai după ce ăla îl pocnise pe Galamaz, îl trântise și pe Martinovici, ba își luase și primele șuturi în bot, dar prima intervenție a bivolilor a fost să-l protejeze pe cretin de furia steliștilor. Aici se cuvine să fac o paranteză: urmăriți, vă rog, cu atenție horror-ul, și veți vedea că în toată nebunia aia exista și un fotbalist lucid, care înțelege gravitatea lovirii unui spectator (fie el chiar cretin, ca ăla) de către fotbaliști și încearcă, în grămada creată, să-i oprească pe coechipieri. Se numește Geraldo, poartă numărul 23 și acționează exemplar. Tot el este cel care îl conduce de braț pe Martinovici, care încă nu se potolise, spre bancă, după ce acesta luase cartonașul roșu. Nu e întâmplare faptul că Geraldo nu-i nici român, nici sârb. Ba și că știe ce zice Regulamentul. Dacă e să caut un vinovat pentru tot balamucul, mie tot arbitrul mi se pare că ar fi. Dându-le roșu celor doi steliști (aflați în legitimă apărare de altfel, fiindcă nimeni nu putea ști ce arme are cretinul asupra lui, iar în ultimă instanță cineva trebuia să-l oprească pe cretin; cine să o fi făcut dacă bivolii dormitau cu șuncile pe ei?), n-a făcut decât să dea „verde” celorlalți cretini din galerie care au crezut că e momentul să dea și ei în Steaua, cu petarde, dacă tot se pusese pe dat în ei și arbitrul. Peste toți, viermele care poartă numele de Paul Cazan, de meserie pupincurist de-al Nașului (cu care era coechipier la Sportul, pe vremuri) și făcut observator „că-i băiat bun, las’ să mănânce și el o pâine!”) și care, în dobitocia lui, făcea ședințe în miezul vulcanului, în loc să dea direcția către vestiare. Vina supremă e însă în modelul pentru fani și fotbaliști: cât timp patronul, care-i tata pentru ei, sechestrează hoți de mașini, le pune pistolul la tâmplă și apoi îi schilodește, mă tem că incidentul de la Ploiești va avea, ca la cutremur, și replici. Încă mai grave.