Nu-i Digi, nu-i nici Gigi

N-am Digi. Nici nu-mi doresc, din motive de protecție psihică personală: dacă aș avea, probabil aș fi tentat să urmăresc snopul de meciuri cu împiedicați de-ai noștri în fiecare etapă. Vă mărturisesc că e prea mult și să-i vezi doar în cupele europene, unde, nu-i așa?, e de presupus că dau din ei tot ce au mai bun, în eventualitatea că au. Așadar, neavând Digi (deci nici Gigi, ceea ce mi se pare de-a dreptul o binecuvântare) cu acces direct la Split, m-am concentrat pe Timișoara, via TVR. Inițial mă cam supărase opțiunea postului public. După, am mulțumit Cerului pentru alegerea lor, din două motive: primul, fiindcă mi-a oferit un meci de un dramatism de poveste, al doilea, că m-a ferit de a mai fi martor la încă o rușine din alea mari, cu care din nefericire ne-am cam obișnuit. Iar în fruntea rușinii, fără minimă concurență, tronează detașat Dinamo. Am văzut, imediat după terminarea partidei, un mini-rezumat, respectiv golurile încasate și vreo două-trei ratări de-ale câinilor, ceva ce mi-a reamintit momente memorabile din istoria atât de pur românească a lui Dinamo: conduce sau este condusă, joacă împotriva unor mărimi continentale sau a unor amărâți de pescari sau frizeri, acasă sau în deplasare, vara sau iarna, ziua sau în nocturnă, finalul este mereu același. Deosebirea între panarama de alaltăieri și toate celelalte e însă una de mare efect: alaltăieri a fost ziua de naștere a lui Cornel Dinu. Din motive care țin chiar de istorie, merita altceva. Cine însă să-i aducă bucuria la care avea tot dreptul? Redezgropatul „Săgeată”!? Ăla care, când n-a fost pe teren, Dinamo juca chiar fotbal, ba mai și marca. Poate Curbă, Curvă sau Curcă, cum l-o chema, că după cum se-nvârte, ca o Curbă, pardon, Curcă beată între bețele alea trei, am bănuiala că nici el nu știe cum îl cheamă, cu buletinul în mână. Cât despre ceilalți, nu mi-am dat seama din scurtul rezumat, dar parcă erau cam mulți Pulhaci. Apropo, ați văzut că mi-a mai ieșit un pronostic? Ăla, când ziceam, tot în rubrica asta, acum vreun an, că locul lui Pulhac e în Spania, unde, se știe „h” nu se pronunța. Ziceam însă că voi vorbi despre Timișoara. Care Timișoara?