Nu fotbalul e totul

Ca mai mereu la început de săptămână, și de data asta am să trec în revistă câteva din evenimentele cu adevărat remarcabile din weekendul ultim. Care a fost chiar ultim în două competiții majore la nivel planetar: Formula 1 și Cupa Davis. Iar dacă despre Cupa Davis a scris ieri colegul Gabi Manță, mie nu-mi mai rămâne decât să salut această nouă performanță a lui Roger Federer, care a pus mâna și pe acest trofeu, singurul care îi lipsea din vitrină dintre cele care chiar contează. Cu același prilej, Roger a demonstrat încă o dată că dincolo de a fi unul dintre cei mai mari sportivi din toată istoria sportului este mai întâi om. Cu momente de cumpănă, de prăbușire chiar, așa cum a fost chiar primul său meci din cele trei jucate în această finală, pe care l-a pierdut cu un neverosimil 3-0! Evenimentul celălalt, Formula 1, și-a desemnat campionul mondial, într-o cursă care, în premieră absolută în istoria F1, s-a punctat dublu decât toate celelalte din sezon, astfel încât avansul de 17 puncte cu care pornea Hamilton putea fi relativ ușor de anihilat. Ca fan declarat al său, vă mărturisesc că am avut emoții văzându-l plecând de pe locul 2, cam tot atâtea câte avusesem și pentru Federer când luase 3-0. Fiindcă dacă Roseberg termina câștigător, iar Hami mai pierdea un loc, adică să încheie cursa pe 3, s-ar fi dus titlul mondial pe care-l merita cu vârf și îndesat. Chiar mă gândeam că va face o cursă tactică, păstrându-și locul 2, cel de la start, și având grijă doar să pună ceva distanță între el și Massa. N-a fost așa, pentru simplul fapt că marii campioni nu sunt alcătuiți din același material cu alde Pițurcă. Nu sunt, adică, căcănari. Hami a fript-o din prima, astfel că după primii 30 de metri era pe locul 1, unde a și rămas până la capăt… Despre ce a făcut Shaun Murphy, data viitoare.