Nu e horă, e sârbă!

Am trecut surprinzător de repede și cu oarecare succes peste negocierile privind țintarul preliminariilor pentru Mondialul din 2010. Ne-am putut strecura fiindcă interesele bilaterale cu fiecare echipă în parte au coincis.
Astfel, noi și francezii ne doream evitarea unei confruntări prea apropiate calendaristic de meciurile de la turneul final european. Atât noi, cât și ei – poate mai îndreptățit! – avem în vedere o refacere a forțelor după Elveția&Austria, deși una este să pleci în vacanță după partidele din grupă și alta după ce joci finala.
Apoi, întâlnirea cu sârbii n-a fost greu de evitat în toamna anului viitor, căci vecinii noștri îi consideră, pe bună dreptate, pe francezi ca fiind principalii adversari, așa că aceștia au fost ținta lor. Punct ochit, punct lovit, Franța-Serbia jucându-se de timpuriu, înainte de culesul strugurilor.
Cât despre evitarea unor confruntări la patru zile distanță cu principalele contracandidate, îmi imaginam că nici nu se punea problema dintru început, întrucât absolut nimeni nu-și dorea așa ceva, deci era greu de imaginat că ar fi putut impune acest lucru adversarilor.
Credeam că doar un eventual arbitraj al FIFA ar fi putut pune una dintre echipe în această situație nedorită (bine că nu s-a ajuns până acolo, pentru că influența lui Mircea Sandu, dacă există, se simte doar până la UEFA).
Ei bine, iată că Franța a fost de acord să joace pe 5 și 9 septembrie 2009 împotriva noastră și respectiv a sârbilor! Să fie înfumurare cocoșească sau un calcul care ne scapă la prima vedere?!
Doar se știe că tricolorii francezi sunt, în marea lor majoritate, echipieri ai unor echipe cu pretenții, deci au de tras și în campionat și în cupele europene. Cred că se mizează pe faptul că este început de sezon și se merge pe ideea forțării selecționabililor în această perioadă, pentru ca pe final să se dispute meciuri mai lejere, cu Faroe și Austria, ambele acasă.
Apropo de Austria, aceasta a cam fost trecută la rubrica “ceilalți”, dar acest lucru ar putea să se întoarcă la un moment dat împotriva noastră. Ambele noastre partide cu austriecii se vor disputa la mijlocul săptămânii, după ce în sâmbăta precedentă vom fi jucat cu Franța sau cu Serbia! Mi se pare destul de riscant, austriecii ne vor prinde de fiecare dată pe o pantă descendentă în ce privește prospețimea fizică și concentrarea, de aceea nu este exclus să nu fie totul chiar atât de roz pe cât pare acum.
Ca termen de comparație, sârbii nu sunt nici măcar o dată în această situație, toate meciurile cu noi, francezii sau austriecii fiind precedate sau urmate de partide cu Lituania ori Faroe sau de zile cu pauză în calendarul oficial! Iată de ce sunt de părere că Serbia și-a jucat mai inteligent cărțile la aceste negocieri…
Dar mai e mult până departe, noi să fim sănătoși, și să ne vedem deocamdată de drumurile noastre europene!