Vă mai amintiți, poate, comentariile mele referitoare la campaniile de calificare, în care spuneam că înaintea începerii acestora suntem dacă nu favoriți, atunci măcar ca și calificați de pe locul doi, apoi, după primul meci, „șansele noastre rămân intacte”, după încă vreo două, „nu-i totul pierdut”, iar când mai sunt de disputat vreo trei-patru, începem să calculăm șansele (circa 0,017%) în funcție de rezultatele celorlalți: dacă ăia bat în deplasare cu 6-0, iar ăilalți nu obțin decât maximum 2 puncte în următoarele 3 meciuri, atunci ne-am putea califica, dar cu condiția să batem și noi cu vreo 4-5 la 0 în ultimele 3 meciuri. E un soi de „lăsați-ne că ne pregătim în liniște pentru Europene” (sau „Mondiale”), cu atât mai ciudată fiind abordarea asta tip Dinamo / Borcea cu cât de la Dinamo nu l-am văzut în teren decât pe Torje, dar și ăsta pus să joace juma’ de meci pe post de fundaș dreapta (!?!), chestie atât de cretină încât mi-a amintit de barajul cu Ungaria de acum 1000 de ani, când un (alt) idiot de antrenor îl plasase pe Dobrin „măturător” în fața liniei de fund! Am ales, cum scriam săptămâna trecută, să plec la pescuit, riscând să nu văd meciul. Din nefericire pentru mine, acolo, la Stânca, televizorul a pornit din prima, semnalul era foarte bun, așa că m-a bătut Dumnezeu și am văzut panarama, din fotoliu, pe mal. Nu puteam să înjur, nici să urlu, că i-aș fi deranjat pe ceilalți pescari. Mi-am mâncat sănătatea în tăcere, alături de soția mea care a zis, pe la o bucată: „Hai, că doar n-or fi cretini să nu țină de rezultat încă 10 minute!”. Uite că au fost! De fapt, încă din start, văzând alcătuirea echipei, mi-am zis că nu poți juca altfel de fotbal decât acum doi ani (echipa cu cel mai urât joc văzut vreodată la „Europene”!) din moment ce 6 din 11 cretini erau titulari și atunci, și acum! Se naște fireasca întrebare: la ce mama dracului am schimbat un dobitoc cu altul, dacă ăsta de acum are tot atâta minte și imaginație, jucând tot cu Guriță și Cociș? Și Rădoi! Apropo: da’ Florescu ăsta, cu ce treabă? Cum să-i pui numărul 10 în cârcă!? Da’ Cristea avea gâlci!? Nu „demisia” trebuia strigat, ci „marș acasă, golane!. Cu toți Floreștii lui cu tot.