Se pare că nici presa nu are suficientă energie de a lupta pe mai multe fronturi. Toate gurile de tun s-au concentrat asupra lui Sandu, în timp ce realegerea președintelui ligii a fost reflectată în cheie oarecum anecdotică. Mitică Dragomir este un alt tip de personaj decît omologul său de la federație. Unii l-ar numi chiar simpatic. Eu nu aș folosi acest cuvînt în ceea ce-l privește, decît în legătură cu sistemul nervos. Dragomir este capabil să sară la gîții unui interlocutor dacă acesta îi calcă teritoriul, pentru a se împăca apoi cu pupături și lăutari. Un adevărat devorator de duplicitate. A fost la cuțite cu Mircea Sandu, pentru a-l regăsi acum în barca lui. Nu s-a sfiit însă să-l voteze pentru Crăciunescu și să-l plîngă cu lacrimi de crocodil. Știa că votul respectiv oricum nu contează și a jucat una din dramoletele sale obișnuite.
Referitor la concubinajul cu Sandu, îmi amintesc despre un fapt, deloc lipsit de importanță. Singura dată cînd ziariștii au vibrat la unison cu actualul (încă!) președinte al federației, a fost cînd acesta a încercat să-l elimine pe Mitică. O fi presa a patra putere în stat, dar nu cred că e vorba de statul nostru. Ea nu poate provoca nici măcar demisia sau demiterea unor demnitari de plan secund, chiar aliată cu cineva din sistem. Tentativa lui Sandu a eșuat, dar iată că Mitică, adevărat om de clică, nu știe să poarte pică… De știut, știe altceva, anume că această susținere va avea prețul ei, iar dacă Sandu se va alege pentru un nou mandat, nu va mai avea clinciuri cu federația. Mă tem că această opțiune declarată a lui Dragomir reprezintă un indiciu sigur pentru cîștigător, fiindcă instinctul de supraviețuire al lepefistului îl face să mizeze numai pe cărți cîștigătoare, astfel a putut obține și imunitate parlamentară, înscriindu-se în unicul partid ce își permite propulsarea în “camere” a unor asemenea triste figuri. Așadar, tot Nașu și Corleone… Ce cuplu irezistibil, ei sunt gemenii golului. Adică ai vidului în care se va transforma fotbalul românesc!
