Ne-am obișnuit să considerăm sportul în general (și fotbalul în special) ca fiind o afacere, ceea ce duce imediat cu gândul la ce mai știm din lume, din viață, din studiu: bani investiți, deci cheltuieli, care după ce se amortizează încep să aducă alți bani, deci venituri sau profit. Cam asta este o afacere. În fond, pare un lucru relativ simplu, cu condiția ca banii să fie investiți cu minte, deci cu folos, adică să aducă profitul preconizat. A trata fotbalul că pe o afacere înseamnă așadar bani investiți în fotbaliști și antrenori pe de o parte, apoi în infrastructură(stadion, bazăde recuperare, mijloace de transport – autocar, avion etc.) și eventual în businessuri adiacente care să producă tot pentru echipă:fulare, tricouri, pixuri, brichete, scrumiere etc., personalizate. Vreți să știți ce obiecte cu Real de Madrid dețin eu, fără a fi vreun colecționar, ci doar fan al echipei? Am câteva brelocuri diferite, un set de tacâmuri cu sigla echipei, fulare cu imnul echipei tipărit la interior, dar și unul simplu, tricou nr 4 (Sergio Ramos, desigur),chiloți (nr 10, adică Luka Modric), prosop de plajă, scrumieră cu „CF Real” imprimat în miezul ei, pixuri, șepci (de iarnă, de vară…), bașca mingea cu autografele tuturor „galacticilor” din 2003, 23 la număr, de la Zizou și Figo, la Roberto Carlos și Ronaldo (brazilianul; cu CR 7 nu am nimic!) pe care un englez îmi oferea 38.000 de lire. Nu am fost pe Bernabeu, dar mi-am promis că nu dau colțu’ fără să văd măcar un meci acolo. În fond, nu-i mare lucru, dar pentru a avea o asemenea „întreprindere” productivă, trebuie în primul rând rezultate, pedigree, istorie. Și fani cât mai mulți. La noi, câteva cluburi chiar au nițica istorie. Dar atât. Iar doar istoria nici nu vinde obiecte, nici nu cumpără fotbaliști. Mai trebuie, deci, și bani. Cunoașteți vreun „investitor” din fotbalul românesc care chiar să fi investit ceva în fotbal, caîntr-o fabrică? Aaaa, nu!? Păi atunci ce naiba să aștepți? Care fabricăproduce ceva dacă nu bagi bani în ea? La noi, fotbalul nu e o afacere. De fapt, nu e nimic, după cum se vede.