„Oricât de sus ai fi, nu se cuvine/ Să-i oropsești pe cei mai jos ca tine,/ Căci mintea lor, în zorul disperării,/ O să găsească drumul răzbunării.// Răpmd pe vremuri puii vulpii, în cuibul ei de lângă zei/ Îi duse acvila haină, ca hrană pentru puii ei./ În van năpăstuita mamă o tot ruga fără-ncetare/ Să nu-i îndolieze viața cu o durere-atât de mare,/ Căci acvila, știindu-și cuibul ferit de orice prădăciune,/ Râdea de ruga ei. Dar vulpea fură degrabă un tăciune/ Dintr-un altar, prinzând copacul ca într-un potir de vâlvătăi,/ Amenințând să pârjolească și puii ei și puii săi./ Așa că acvila-i silită, voind să-și scape puișorii,/ Să-i ceară dârzei vulpi iertare, redându-i teferi vulpișorii.
FEDRU: Vulpea și acvila
1. În țara noastră se întâlnesc trei varietăți de vulpi, divers colorate. Cea mai albicioasă este „vulpea de mesteacăn”, având vârful cozii, gâtul, pieptul și pântecele albicioase, iar laturile gălbui. O altă specie este mai închisă la culoare, varietatea cărbunărească (melano-gaster), cu vârful cozii, gâtul, pieptul și abdomenul cenușii-negricioase și picioarele negre. Vulpea dominantă la noi, având pe spinare și pe membrele anterioare câte o dungă neagră, ce se încrucișează, este subspecia:
a) crugiceră;
b) chama;
c) fulva
2. Prozator și dramaturg german (1884-1958), pe numele său adevărat J.L. Wetcheek, cu studii de germanistică, filosofie și antropologie. La izbucnirea primului război mondial se afla într-un lagăr din Tunis, de unde a evadat.Activitatea literară și-o începe prin adaptarea unor drame elene și spaniole și prin scrierea unor articole critice și studii. A scris mai multe cicluri de romane. Acțiunea celui de al treilea ciclu se petrece în timpul Revoluției Franceze, analizând tradițiile revoluției burgheze, legătura dintre artă și politică, relația dintre artist și poporul său. Din acest ciclu face parte și romanul Vulpile în vie:
a) Gerhart Hauptmann;
b) Lion Feuchtwanger;
c) Hermann Hesse
¤ O vulpe care sărise un gard, cum alunecă și era gata să cadă, încerca să se ajute cu un mărăcine. Iar când ghimpii rugului îi umplură labele de sânge și o făcură să sufere, ea zise: „Vai de mine, am recurs la ajutorul tău, iar tu mi-ai făcut rău”. „Te-ai înșelat prietenă, îi spuse mărăcinele, voind să te agăți de mine, care obișnuiesc să mă agăț de toată lumea”. După cum ne arată fabula, există la fel oameni proști, gata să se ajute cu alții, care sunt născuți pentru a face rău.
ESOP: Vulpea și rugul
3. Cum se numește zeul japonez al agriculturii și creșterii viermilor de mătase, înfățișat adesea călărind o vulpe, iar cultul său s-a contopit cu un cult totemic al vulpii de șes?
a) Inari;
b) Jizö-Bosatsu;
c) Miroku
4. Proverbele pe care le reproducem mai jos, provin dintr-o țară care are următoarele vecinătăți: Marea Neagră, Rusia, Iran. Irak, Siria, Marea Mediterană, Marea Egee, Grecia și Bulgaria: Vulpea nu cade de două ori în capcană; Vulpea care doarme mult nu prinde găini; Au întrebat-o pe vulpe: Îți place friptura de găină și ea răspunse: „Mă faceți să râd”; Vulpea dacă n-ar fi intrigantă, s-ar plimba prin târg; Vulpea oice-ar face, oriunde s-ar duce, tot la blănar ajunge:
a) Arabia Saudită;
b) Afganistan;
c) Turcia
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
«O vulpe au intrat odată/ Flămândă în livadă./ Și poamele văzând, frumoase, coapte bine,/ S-au bucurat pre mult în sine,/ Dar bucuria ei au fost în mâini străine:/ Că prunele pe crengi cam susușor era/ Și nu se scutura./ Umblând ea în zadar mai bine de un ceas,/ Au zis aceste, cătră prune:/ – „Cum v-am găsit, așa vă las;/ Măcar că la privit vă arătați pre bune,/ Dar verzi, în loc să folosiți, /Voi dinții strepeziți.”// Un adevăr de mult văzut/ Că neavrând prilej ca să ne folosim/ De-un lucru ce ne e plăcut,/ Apoi neapărat cusururi îi găsim.»
AL. DONICI: Vulpea în livadă
Varinatele corecte la chestionarul nr. 1221. 1. b ; 2. a ; 3. b ; 4. a .
