Noutăți la vreme de ploaie

Primăvară n-a prea fost, vara nu vrea să vină. Stăm cu nasul în televizor; mai rar, cu ochii în carte. Dimpreună cu puhoaiele pâraielor dezlănțuite, năboiesc știrile. După cavalcada electorală (unii par să uite că biletul de tramvai nu-i valabil la tren!), spectacolul continuă, va fi o vară fierbinte – vin prezidențialele. În USA au candidat și au câștigat actori de cinema, la noi se zvonește despre prezentatori TV (Rareș, Gâdea, Firea & comp.). Cum cânta Miluță: „C-așa e lumea, o comedie…” – eventual, s-ar putea continua cu un al doilea vers „updatat” (altă rimă n-am avut): „Iar noi, prostimea, aplaudăm!” Câteodată, „pe bune”, cum a fost în cazul discursului înțelept, profund și generos al Papei Francisc la Iași. Care, ce să vezi, s-a găsit să pomenească numele unui anonim român – Eminescu. Nu știu unde și cum o fi auzit de el, fiindcă, după cum susține dl. Boia, „Eminescu, în lume, rămâne necunoscut.” Poate bibliotecarul Vaticanului, unde cu siguranță se află și cărțile lui Eliade, i-o fi furnizat suveranului pontif citatul „Cât timp va mai exista undeva în lume un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea noastră ca neam este salvată”. Papa nu numai că a amintit de Eminescu, dar a și rostit versuri din creația „Luceafărului”, ceea ce ar putea pune grav sub semnul întrebării opinia unui T.O. Bobe & comp., care considera (vezi revista „Dilema” nr. 265/1998) că Eminescu nu mai prezintă nici un interes și „nu mai spune nimic”, fiind bun de trimis la lada de gunoi a literaturii române! Iar președintele Constantinescu a găsit de cuviință (mare rușine națională!) să-i decoreze cu Medalia Eminescu… tocmai pe detractorii poetului! Și iată că Papa n-a ținut seama de girul oferit campaniei anti-Eminescu de prezidentul României, chemând versurile poetului să-i însoțească discursul rostit la Iași chiar din preajma locului în care, cândva, Eminescu ar fi voit să recite „Doina”… Și fiindcă a venit vorba despre dl. Boia (cel ce susține că Mihai Viteazul n-a intenționat Unirea românilor, că, la 1918, ardelenii n-ar fi voit Unirea, și că Transilvania nu-i românească): noianul știrilor proaspete dezvăluie dovezile colaborării timp de 16 ani a lui Boia cu Securitatea – ceea ce istoricul de profesie „anti” a negat din totdeauna! Acum, încearcă să se justifice: „Ce era să fac? Nu era o idee bună să refuz. Acesta a fost începutul, dar și tipicul permanent al unor declarații pe care a trebuit să le dau din când în când (n.n.: vreme de 16 ani!), odată cu înmulțirea raporturilor mele cu străinii”. Argumentul peremptoriu la care face apel ar fi acela că n-a semnat vreun angajament cu Securitatea. N-a semnat, dar, cum se vede, a turnat. Alții au semnat, dar n-au dat curs invitației la delațiune. Care să fie conduita de acceptat? Adevărat, exista obligația ca, la întoarcerea de la orice deplasare în străinătate, să informezi conducerea instituției care te-a trimis pe banii statului despre modul în care s-a justificat deplasarea – participarea concretă la congrese și simpozioane, activitatea științifică, decontul valutar. Nimeni nu și-a închipuit vreodată că aceste Note de serviciu se cuvin depuse la… Securitate, că-s întocmite conform cerințelor Securității și că ar trebui să fie altceva decât un raport strict profesional. De altfel, Boia oferă și exemple „pozitive”: de pildă, a scris despre X că „empatizează cu România”. Păi… n-or fi fost chiar toți occidentalii iubitori ai României de atunci; logic, erau încondeiați, în contra-partidă, ne-empatizanții (sic!). Oricum, „actele vorbește”, revelațiile continuă să curgă și-i tot mai greu să bănuiești cine va fi următorul „empatizant” cu „organele”!… Știri de duzină: se scumpește energia electrică (ne-am obșnuit!). Știri surpriză: surorile Williams au avut totdeauna suspectă și contestabilă dezlegare medicală pentru utilizarea de anabolizante (bietele, suferă de astm!). Astmul n-a împiedecat-o pe Serena să vocifereze (v-o amintiți după partida pierdută cu Osaka?), comițând recent încă un gest grobian: pur și simplu a întrerupt conferința de presă a lui Thiem, obligându-l pe tenisman să iasă din sala unde dialoga cu ziariștii. Motivul: ea este Serena și nu acceptă să aștepte până când îi vine rândul! Probă că a pierdut, cum se spune, „legătura cu pământul”. Lume, lume!