Cu toții suntem familiarizați cu ideea de nostalgie, o călătorie imaginară printre amintiri, ce ne evocă experiențe dragi, dar care ne dă, în același timp, un sentiment de tristețe generat de faptul că aceste momente s-au terminat. Studii recente arată că nostalgia poate avea un scop mai bun decât să ne aducă aminte de zilele frumoase care au trecut. Psihologii chinezi Xinyue Zhou și Ding-Guo Gao, din cadrul Universității Sun Yat-Sen, împreună cu profesorii Constantine Sedikides și Tim Wildschut, de la Universitatea din Southamptom, au analizat legătura dintre singurătate și nostalgie.
Printre participanții la studiu s-au numărat copii, studenți și muncitori, aceștia din urmă fiind evaluați și din punct de vedere al capacității de a-și reveni după experiențe traumatizante sau după evenimente neplăcute.
Rezultatele au arătat că subiecții care se simțeau singuri au spus că primesc cea mai puțină susținere socială și cel mai interesant aspect a fost că tot aceștia s-au dovedit cei mai nostalgici. În plus, când sentimentul de nostalgie a fost indus unora dintre subiecți, aceștia au interpretat acest lucru ca fiind o susținere socială foarte mare.
Constatările făcute în urma acestui studiu sugerează faptul că nostalgia amplifică percepția asupra susținerii sociale, contracarând astfel sentimentul de singurătate.
În plus, s-a constatat că persoanele care reușesc să treacă peste încercările vieții sunt mai predispuse să folosească nostalgia pentru a învinge singurătatea.
Astfel, rezultatele indică faptul că nostalgia poate fi folosită în cadrul terapiei cognitive ca un mecanism la care persoanele afectate recurg atunci când se confruntă cu excluderea socială.
Autorii studiului sugerează faptul că orice persoană ar putea fi „antrenată” să beneficieze de această funcție a nostalgiei în momentul în care susținerea socială lipsește sau atunci când este percepută astfel.
