Noroc de blues

Anunțasem încă din cursul dimineții de vineri, la Radio Top, că era pentru prima oară în viață când nu aveam să urmăresc un meci al echipei naționale. Motivul era unul cât se poate de logic și de rațional: în aceeași seară (tâmpită coincidență!) urma să cânte în Suceava unul dintre cei mai spectaculoși cântăreți de blues din câți au luat vreodată chitara în mână: Eric Gales, proaspăt laureat, luna trecută, al Galei Blues Awards, unde i se decernase premiul pe anul 2019 la categoria Best Blues Rock Artist. Păi, între a-l vedea pe al’ mai bun bluesman într-un spectacol-unicat și a-i vedea împiedicându-se de minge, de iarbă, de propriile picioare, de etc., pe porecliții fotbaliști din Naționala noastră care ușor-ușor revine la ce știe ea mai bine (adică nimic!), dumneavoastră (și în general orice biped care ar fi avut aceste opțiuni) ce ați fi ales?
Chestia foarte tare e alta, anume că spectacolul s-a terminat în timp util pentru ca eu să ajung să iau autograf de la Eric Gales pe CD-ul său ultim, iar apoi să mă năpustesc spre casă pentru a prinde finalul de meci, ceea ce înseamnă că am ajuns în fața televizorului în minutul 72, la scorul de 2 – 0. Peste numai trei-patru minute Keșeru înscria primul gol, iar până la final avea să vină și cel al egalării, tot de la el. Eu am reținut doar bafta nemărginită care îi e mamă lui Guriță, precum și preluarea lui Țucudean la diagonala de vis a lui Ianis, ceea ce m-a făcut să regret că convalescența lui Țucu a durat atât de puțin. Bafta lui Guriță, dincolo de egalarea ilogică, a constat în atitudinea de fair play a brigăzii de arbitri care nu a semnalizat/fluierat ofsaid la nici unul din goluri, deși dacă ar fi făcut-o, eventual chiar la amândouă, nu i s-ar fi putut reproșa nimic. Cum nici norvegienii n-au protestat la deciziile de validare. La sfârșit, văru’ meu m-a sunat și mi-a zis că băftosul sunt eu, din moment ce am ajuns acasă în minutul 72. Zicea că dacă aș fi fost de la început, n-aș fi văzut golurile noastre, că cică aș fi spart televizorul până atunci! Așa că blues-ul mi-a purtat mare noroc.