Noroc cu Porto

Încă de la tragerea la sorți din Liga Campionilor mi-am pus mâinile în cap. Nici măcar vreuna dintre partidele din sferturi nu mi se părea atractivă. Nu mai doream cu niciun chip să văd meciuri între Real și Atletico. Chestia asta cu dă-i și luptă poate fi interesantă o dată, hai, de două ori, dar până la urmă ajungi să apreciezi iar farmecul discret al burgheziei. Eram convins de două lucruri: că vor fi meciuri urâte, adică o combinație de goluri puține cu nervi din belșug, apoi că Real nu va mai pierde. Mă refer aici strict la meciul tur, unde la precedenta vizită băieții lui Ancelotti încasaseră patru goluri la pielea goală. Au și jucătorii ăștia orgoliul lor, nu-i prinzi în fiecare zi la înghesuială. Dar acum, după acest „cel mai prost rezultat bun”, cum bine spunea unul dintre comentatorii partidei, cei de la Real trebuie să se teamă de un 1-1, perfect posibil. Alte scoruri din aceeași gamă a golurilor puține sunt 0-0 și 1-0. Celălalt meci din seara de marți a respectat și el scenariul anost, un 1-0 smuls cu greu de Juventus, ba încă pe mâna arbitrului, care a mutat un fault în careu. Există și discuții cum că faultul n-ar fi fost, dar eu, unul, nutresc o bucurie meschină că s-a dat și că s-a mutat în careu! La o fază similară, Gică Hagi a primit al doilea galben la ultimul său meci la echipa națională, pentru… simulare! Arbitrul de atunci era un portughez, iar acum, pe banca monegascilor se află tot un portughez. Da, știu, nu e frumos, dar dacă până și căile Domnului sunt încurcate, de ce-ar fi ale mele mai puțin?! Oricum, alt sfert degeaba, pentru că nici cu Juve nu pot să țin, mai ales când îl văd pe Allegri cum se agață de un amărât de 1-0, acasă!, înlocuindu-l pe Pirlo cu… Barzagli, ditamai fundașul central!
Trecând la ziua de miercuri, bineînțeles că nu-mi doream să văd iarăși o dublă Barcelona-PSG! Mai văzusem filmul acum doi ani, tot în sferturi, a mai fost un remake și anul trecut în grupe, acum iarăși… Bilele astea n-au deloc imaginație! Plus că la Barcelona planul tactic e atât de străveziu, încât te întrebi dacă există. Și eu aș putea să le spun jucătorilor să intre pe teren că sigur inventează Messi ceva sau că de-aia dăm mulți bani pe atacanți, pentru goluri de autor. Ultima chestiune a spus-o pe bune și Luis Enrique, la conferința de după meci, cu referire la reușitele lui Suarez. Uimitor cum l-a ridiculizat acesta, în două rânduri, pe David Luiz! În fine, nici Porto cu Bayern nu mă pasiona, bănuind un blitzkrieg al nemților, numai că portughezii s-au comportat ca niște adevărați partizani. Ar fi păcat să nu reziste la represalii.