Noroc că-i lungă!

Vrem, nu vrem, ne aflăm din nou în plin sezon de transferări. La alții, perioada este mai scurtă. La noi, evident că se lungește, proporțional cu perioada de întrerupere a competițiilor interne. Pe alte meleaguri funcționează principiul umplerii golurilor observate pe parcursul sezonului de toamnă, în timp ce la noi nu contează ce-ți lipsește, ci doar pe ce poți pune mâna. Altfel spus, poți să n-ai nevoie, de exemplu, de un atacant, dar dacă tot se arată vreo superofertă, atunci hai să-l luăm, dacă ne ajung banii ăia puțini pe care-i avem. Vorba aia: las’ să fie, să nu trebuiască! Conform acestei practici absolut tembele, apare la un moment dat un zvon cum că jucătorul Cutare ar fi de vânzare. Dincolo de fireasca mirare a oricărui om întreg la cap (cum naiba să-l vinzi pe mai nimic pe singurul fotbalist adevărat din tot lotul!?) începe bătălia mai degrabă subterană decât pe văzute pentru adjudecarea „mărfii”. După soluționarea cazului, încep să fie fluturate sumele puse la bătaie. Aici, indiscutabil, ar fi mult de lucru pentru un întreg sobor de procurori specializați în infracționalitate economică/fiscală. Faptul că și vânzătorii, și cumpărătorii rămân cel mai adesea liberi (pariați că după plecarea la bulău a „lotului Becali – Popescu – Borcea” nu vom mai vedea neam de neamul nostru arestări de traficanți de fotbaliști?) este o dovadă concludentă a faptului că procurorii sunt mai toți din specia ultracompetenților care o tot caută pe Elodia, acum și pe Luiza, ba și pe Codruț Marta. Și cred că ar fi continuat să-l caute și pe Sebi Ghiță dacă nu dădea el peste ei din proprie inițiativă. Ce vreau să spun? Păi ce altceva decât că pe Nistor de la Dinamo s-au tot bătut vreo 5 echipe. Nici n-a apucat bine să-l dea Becali ca adjudecat, că ne-am și trezit cu el la… Craiova! Pe cât? Inițial s-a spus 250.000. Părându-li-se până și escrocilor cam puțin, au mărit potul: cică 275.000. Tot ridicol. Așa că al treilea anunț a zis ceva și de o „primă de semnătură”, adică încă 120.000. Tot puțin. S-a anunțat apoi salariul de 12.000 pe lună, cu contract pe un an. S-a umblat și la asta: 14.000, cu un an jum’ate de contract. Ultima strigare: 15.000 lunar, contract pe doi ani jum’ate. Vă întreb: dacă ați fi finanțe publice, ce ați face? Ei, noroc că la noi, cum ziceam, perioada de transferări e lungă, așa că dacă tot cresc sumele zi de zi, până la sfârșitul acesteia poate vom afla și noi, și finanțele, prețul real/întreg al achiziționării celui mai bun fotbalist din țară.